Trick or Treat( familia Sand)

Leopold

* din perspectiva lui Raven *

Când m-am trezit, totul era întunecat. Eram treaz, însă nu puteam deschide ochii. Simțeam că mă aflu într-o lume plină de puf fiindcă multă blană era pe mine. Deodată, am început să respir gru. Un corp mare se așezase pe pieptul meu. Am deschis repede ochii.
În fața mea, cu o labă pe pieptul meu, stătea un leopard polar ( știți voi, leopardul alb) care mă privea calm.
- În sfârșit te-ai trezit, Raven. mi-a spus leopardul.
Primul meu impuls a fost să mă sperii, fiindcă nu auzi în fiecare zi un leopard vorbind. Apoi mi-am amintit cine este el și mi-am revenit.
- Leopold.... am spus eu.

Cine e Leopold? Face parte din marea organizație a paznicilor Trandafirului Lunii. Mama a fost una dintre puținele persoane care au reușit să se arate vrednice de a primii un Gardian al Trandafirului. Ca să știți și voi, toți gardienii sunt leoparzi. Acum Leopold aparține familiei noastre. De fapt, îmi aparține mie, fiindcă eu am îngrijit Trandafirul în locul mamei, apoi spiritul ei a intrat în Trandafir și știți și voi continuarea.
Așa că iată- mă stând cu Păzitorul meu, întins pe iarba moale a câmpului.

- Raven, am venit ca să te duc acasă.
Am observat că respir cam greu. Înainte să răspund afirmației lui, mi-am pus mâna pe față și am descoperit surprins că purtam o mască de respirat.
Mi-am dat-o jos.
- Ce e asta?
- Când te-am găsit eu, erai leșinat și miroseai a toxine, deci aveai nevoie de mască pentru a respira. Ce ți se întâmplase?
- Un polițist a încercat să mă intoxice cu o grenadă cu fum.
- Bănuiam eu... Ai avut noroc Raven. Dacă nu te găseam puteai muri.
- Poate că era mai bine așa...
Leopold mă privi serios. Puteam citi în privirea lui înțelegere și iertare, dar și dezamăgire, milă și dezaprobare.
Mi-am întors capul ca să nu mă mai simt vinovat.
- Raven. Știu că vrei să te întorci. Știu că îți este dor de casă și de frații tăi. Chiar și de Ben îți este dor.
- Eu... Nu! Adică nu-mi e... Adică..... Mda. Ai dreptate... Îmi este dor de ei...
Mă privi poznaș, apoi îmi zâmbi.
- Haide! Hopa sus și la drum!
Cu o mișcare rapidă mă apucă de guler și mă puse pe spatele lui. Trebuie să menționez că Leopold, ca și ceilalți Gardieni, este mult mai mare decât un leopard obișnuit. A alergat cu mine în spate până ce am intrat din nou în pădurea Jollywood.
- Îți mulțumesc pentru tot Leopold...
I-am zâmbit, apoi l-am îmbrățișat strâns. Pentru mine, Leopold era un membru important al familiei.
- Nu înțeleg de ce ești trist. Nu plec nicăieri, Raven.
- Nu???? Adică o să locuiești cu noi?? am spus zâmbind cu gură până la urechi.
- Așa mă gândeam puștiu'.
- Leopold!!! Ce mă bucur!!
- Hai acasă dereglatule. Și încearcă să nu-ți mai dai foc sau să fugi prin pădure ca disperatu' când ajungem...

Am zâmbit la comentariul lui, însă zâmbetul mi-a pierit când am înaintat prin pădure și am văzut- o pe fetița care stătea nemișcată în fața mea.
- Mary?.... a fost tot ce am putut să spun.

Suspans.... Mary se întoarce și veți afla ce se va întâmpla doar dacă veți citi în continuare...:)))) Vă pup!!