Nimic nu o sa fie ca inainte

2. Intr-o alta lume

Sunt din nou in aceeasi padure. Sunt langa un izvor. Pe acesta nu l-am mai vazut pana acum. Ce? Ciudat. Vad pe cineva pe cealalta parte. Poarta aceeasi haine ca ieri. El e ! Trebuie sa vad cine e. Izvorul nu imi era nici macar pana la glezna. Puteam trece peste fara sa ma ud. Am traversat cu grija. Aici e o alta parte a padurii. Ciudaaat. E atat de frumos. Copacii verzi si infloritii nu mai aveau siluetele infricosatoare. Iarba verde proaspat era minunata. Ciripitul paserelelor a inlocui fosnetul frunzelor uscate din cealalta parte a padurii. Merg de 2 minute dar nu as mai pleca. E minunat aici. Vad printre copaci o poienita cu o cabana. Ma indrept incet spre ea. Pare foarte frumoasa. Nuieluse decorate cu mici floricele albastre si roz palid. Intru pe micuta usa. Arata ca o casa obijnuita. Pe masa e un buchet mare cu flori intr-o vaza. E un bilet pe el. " Welcome, Snow". Ce?!? A cui e casa? Prea ciudat. Eu am plecat de aici. M-am intors cand am deschis usa am picat intr-o camera alba. Au...am dat cu capul de ... de... Nu stiu ce e asta dar na. Merg putin si dau de o usa.

O deschid si....da. Sunt din nou in padure. Urăsc locul asta. Incurcat si frumos in acelasi timp. Ce mister se ascunde aici?
Merg ce merg si il vad pe tipul de langa mal. E la 5 metri in fata mea. Dar ce face? De ce se holbeaza la un copac? In fine o sa aflu eu. Merg langa el. Nu ma observase. Cand sunt la 1 m de el stau cu mainile la spate pe varfuri si ii spun:
- Buna
El se intoarce si se uita la mine. Zambeste. Isi da jos gluga. E un băiat de vreo 16-17 ani, blond cu ochii caprui cu un cap mai inalt decat mine.
- Buna! Zice el zambind. E chiar dragut.
-Ce faci aici? Nu ar trebui sa fie visul meu? spun eu incontinuare uitandu-ma la el.
-Visul tau? Spune el in timp ce ma studiaza. Eu eram imbracata intr-un tricou negru cu ceva desen alb, o bluza de trening alba, o pereche de blugi lungi negri, si tenesi mei albi. Parul meu era desprins.
- Da cred, spun eu confuza.
- Nu esti intr-un vis! Spune el amuzat de fata mea confuza.
-Atunci? Spun eu gesticuland.
- Va dura mult sa iti explic, haide cu mine.
- Eu sunt Snow. Spun eu urmandul.
-Incantat, Eden.

Il urmam printre copaci pana dam de unul mare ca o usa. Eden il studiaza si pune mana. Cumva deschide scoarta iar acum e o usa. Intru incet si cand ies pe partea cealata vad o lume total diferita. Era un oras. Era pe gustul meu. Oamenii numerosi vazandu-si de treaba imbracati fiecare in propiul stil. Strazile erau pline de fel de fel de masini stralucitoare. Copacii verzi unii infroriti, altii nu erau asezati pe marginile strazilor. Bancile vopsite intr-o nuanta de maro deschis cu tente de inchis arata genial.
-Wow...am spus eu incet.
-Stiu...Asta e orasul in care locuiesc. A spus zambind Eden. Dar parca acela nu era chiar un zambet de fericire totala.
- Aici stai tu? am spus eu. Ce intrebare! Logic daca asta a zis!
-Da. Bun venit in Aqwer.
-Aqwer? In ce tara suntem?
Eden a inceput sa rada.
-Suntem intr-o alta lume decat cea cunoscuta tie, a spus Eden amuzat.

Eram confuza. Intr-o altat lume?!? Serios? Nu am 5 ani stiu ca minte. Dar e minunat aici. Dar nu e real. E un vis, nu? Nu???