Cand usa s-a deschis Doamna Med statea drept in fata mea. Avea un zambet micut pe fata, dar tristetea ii se citea pe chip. S-a schimbat de cand am vazu-o ultima data. Mult.
-Oh, nu ma asteptam sa fii aici. A spus ea.
Era schimbata. Parul ei saten se transformase in unul visiniu cu nuante aurii. Sprancenele negre, obraji rosii si tenul alb.
- Buna ziua. Doamna Mm-med-do-ow? Am intrebat cu o voce tremuratoare.
- Te-ai schimbat Alice.
E clar. Ea e. Ea a inceput sa imi zica Alice de prima data.
- Intra! A mai adaugat ea.
Cum spuneam casa ei era neschimbata. Am luat loc pe terasa. Avea aceeasi scaune din nuieluse aurii.
- Doamna Medow nu v-am mai vazut aici. Credeam ca ati....murit....
Am spus eu cam direct si a inceput sa imi para rau.
- Alice tu nu stii ce e locul acesta de fapt , nu? Mi-a raspuns Doamna Medow cu un fel de tristete pe chip.
- Pai e o lume in care toata lumea e ea insasi. Am raspuns zambind, dar atunci i-a disparut Doamnei Medow orice fel de zambet de pe fata.
- As vrea sa fie asa, a spus ea. Stiu ca ai multe intrebari sa imi adresezi dar inainte de toate de cat timp esti aici?
- 3 luni.
- Mai ai o sansa....a spus Doamna Medow in soapta. Trebuie sa te scoatem de aici! A spus ea mai tare.
- Dar iubesc locul acesta! E minunat! Se apropie Craciunul iar eu am o groaaaza de idei ce sa fac. Spun eu entuziasmata.
- Daca ai stii ce e defapt locul acesta nu ai mai fi!
- Dvs stiti raspunsuri, nu e asa?
- Da.
- Vreau si eu sa stiu! Cine e Eden? Dvs nu ati murit? De ce Street 21 mi-e asa cunoscuta? De ce am impresia ca toti oamenii de aici sunt tristi? Eu ce caut aici? Visez? Cat mai dureaza visul acesta?
M-am dat drumul l-a gura. Toate intrebarile la care incerc sa gasesc un raspuns inca de cand am ajuns aici. Doamna Medow tace. De ce ? De ce nu raspunde? M-a crede nebuna? Nu intelg.
Dupa un min a scapat un oftat.
-Va trebui sa plec cateva saptamani. Ne vedem la 2 luni dupa Craciun Alice. Pe 29 februarie voi fi aici, ok?
- Ok... am raspuns trista dupa care am plecat acasa.
Am intrat in casa trista. Eram suparata. Nu am aflat nimic din ceea ce mi-am propus. Am urcat sus in camera mea. M-am uitat la data. 22 Decembrie. In 3 zile e Craciunul. Gandul la Craciun m-a mai inveselit putin. Era perioada mea preferata cand eram pe pamant. Acum nici nu stiu daca mai sunt sau nu pe pamant. Visez? Asta nu ar fi posibil. In fine. Voi afla eu candva doar nu voi sta aici pe vecie. Adica de ce nu?
Ce e asa ingrozitor la locul acesta?
E minunat. Eden si Doamna Med sunt la fel. Au un zambet trist cand se uita la mine. Parca le-ar parea rau pentru mine.
CITEȘTI
Nimic nu o sa fie ca inainte
FantasyO fata care descopera o lume perfecta. Dar oare e chiar asa perfecta? Dupa 1 an petrecut pe aceea lume perfecta isi da seama ce a lasat in urma. Dar cand va revenii nimic nu va mai fi ca inainte. Oare ce a fost acea lume perfecta? Un vis dulce sau u...
