Nimic nu o sa fie ca inainte

8. Pe cont propiu

Cum nu prea stiu de la cine sa aflu raspunsuri. Am stat putin pe ganduri si am decis sa il intreb pe Eden.
Mi-am facut curaj si l-am intrebat:

- Eden trebuie sa vorbim.
- Ok, spune. Spune Eden parca asteptandu-se la ce urma sa spun.
- De ce toata lumea de aici e asa trista?
- Eu nu sunt trist :). Spuse cu un zambet mare si fals pe fata. Ochii lui mari si stralucitori il dau de gol.
- Da, tu dar restul lumii ?
- Nu stiu.
- De cand stai aici, Eden?
- 6 ani.
- Si parintii tai?
-.Nu sunt aici. A raspuns Eden simplu
- Si tu ? Am spus simplu.
-Doar traiesc altundeva. Ei sunt de unde ai venit si tu.
-Adica ei sunt inca in lumea originala?
-Da...
-Atunci m-ai mintit prima data? Spun putin trista.
-Uite, vei intelege totul mai tarziu. Nu mai ai mult de asteptat. Dar pretuieste timpul! A spus el incet.

Nu am raspuns. Nu era nevoie de un raspuns. Discutia asta m-a pus pe ganduri.
Cum nu am ce sa fac ma duc sa ma plimb.

*dupa 4 ore*

Sunt pe acest pod de 4 ore. Nu stiu dar seamana identic cu cel din copilarie. Strada asta e atat de stranie. Dar imi aduce atatea sentimente. Veselia când eu si tata stăteam aici si mâncăm înghețată, iar iarna pur si simplu ne plimbam. Era minunat. Si daca aveam alta treabă o lasam balta. Stiam ca tata va fi dezamăgit daca nu vin. Ah... Oare mama mea observa ca lipsesc? Isi face griji? Fratele meu natang nu stiu mai face. Sper ca e bine.
Prea multe probleme, probleme......CRĂCIUNUL. Am uitat complet de el. Ma ridic in picioare brusc,aproape alunecand pe podul inghetat si Incep sa alerg direct catre centru.

Ah. Am ajuns! Întru in 6789 de magazine cumpăr 12 tone de breteala si 698 de globuri multicolore cu 9 metri de margelute argintii si aurii.
Sau poate nu chiar... Am luat si lumânări. Si desigur nu am uitat nici bradul. Toate o Sa se lucreze acasa in aproximativ o ora. Acum ma indrept catre magazin sa cumpar alimente si prajituri. Dupa jumatate de ora am cumparat tot si am pornit spre casa gandindu-ma la cadoul lui Eden. Pana la urma trebuie sa ma hotarasc ce ii voi cumpara. E greu. Il cunosc foarte bine pe Eden,dar totusi nu am nici cea mai mica idee despre ce sa ii cumpar. Pe drum trec pe langa un magazin cu cadouri. De ce sa nu incerc? Poate gasesc ceva dragut. Intru in magazin si ma uit printre randuri.Ies dezamagita ca nu am gasit nimic.
Dupa vreo 10min de cautare in magazine pline de oameni calmi ce cauta si ei cadouri gasesc ceva ce imi distrage atentia pe un raft din fata mea. Asta e perfect! Il iau si ma indrept spre casa de marcat.
Sper ca Eden sa nu fie acasa.