Nimic nu o sa fie ca inainte

10. Cuvintele nu spun totul

Ajungem intr-un final acasa. Stateam amandoi sub lumina beculetelor din brad si a focului din semineu. Cadoul pentru Snow urma sa fie nu unul material ci unul mult mai valoros decat puteau lucrurile sa valoreze.
Urma sa ii raspund lui Snow la toate intrebariile. Dar acum ca ma uit la ea realizez ca nu sunt capabil sa ii spun toate aceste adevaruri crude in fata.
Trebuie sa o salvez. Poate eu nu mai am sanse sa fiu salvat dar macar ea.

Imi indrept privirea spre Snow care statea la mine in brate. Adormise complet. Pare asa de fericita. Chipul ei prinde o culoare usor galbuie de la lumina focului. Chiar as vrea sa stiu ce viata a dus in trecut de a ajuns aici.
Nu cred ca o mai pot ferii mult timp de adevar. Nu am sa ii mai pot purta eu toate greutatiile.
Daca exista vreun mod de a o salva atunci exact asta am sa fac.
O ridic pe sus in stilul mireasa si o pun la ea pe pat，ca in primele zile cand adormise cu capul pe birou.
Ma las jos pe covorul moale si pun capul la ea pe pat. Dintr-o data simt o atingere pe mana. Snow ma luase incet de mana. Fara sa realizez am adormit acolo.

Din perspectiva lui Snow

Ma trezesc dintr-o noapte minunata. Am dormit ca dusa. Deschid ochii iar Eden doarme si el cu capul pe patul meu. E ca un inger. Ma ridic si il las sa doarma,acoperindu-l cu patura roz si calda de pe mine.
Tot ce imi trece prin cap e sarutul de ieri. Nu as fii putut primii un cadou mai frumos. Cuvintele lui imi trec din nou prin cap. ,,Te iubesc “. Simt cum incep usor sa rosesc la auzul cuvintelor. Nu a fost primul meu sarut dar a fost pe departe cel mai frumos.
Micul de jun era deja pregatit. Aveam o groaza de mancare si nu am mancat mai nimic. Aseara am plecat asa brusc si nu am apucat sa spal vasele. Ma indrept spre pur si pornesc robinetul. Apa mi se scurge pe maini. De odata simt cum sunt trasa intr-o imbratisare de la spate. Era Eden. Mainile sale calde ma tineau strans. Era asa de placut.

Dupa 2 luni...

Ziua indragostitilor a venit si a trecut eu si Eden nu facand mare chestie diferenta fata de obicei. Era 28 februarie. Iar acum imi dau seama de dezamagirea profunda pe care o simteam. Anul acesta nu avea ziua de 29 februarie. Doamna Medow m-a dezamagit groaznic. Am fost la ea la poarta dar nu era nimeni acasa.

Eden si cu mine suntem...

Suntem... Defapt nu stiu ce suntem.
El ma place si eu la fel dar nu stiu ce suntem.