Vocea lui. ❤️ *+18*

Viața merge înainte...❤️

-Până când...
-A apărut Lazy,am început să stau cu ea,iar după....
-Am plecat,dar asta pentru că am fost obligat!
-Știu asta,dar acum măcar ești aici,bine,sănătos și....și la fel de frumos! spun eu dându-i un pumn prietenește în braț.
    Cât timp am vorbit cu el,mi-am dat seama că are un corp....un corp...de invidiat,parcă deja salivam..
   •Nu te mai uita,nu ai voie,ai iubit!•
  • Și ce pula mea te bagi,tu?!•
•Hei,nu țipa la mine! Eu doar încerc să te țin în frâu..•
•Hai mai taci,îl vrei pentru tine!•
•Nu știu dacă tu realizezi asta,dar vorbești cu tine însuți!•
•Ouu,mai taci!•
  -YV ,ești bine? Mă speri!
-Ăă ..da,sunt ok.
-Poate vrei să îți ștergi și saliva de la gură... spune acesta cu un zâmbet tâmpit pe față..
-Ahhh! Mereu trebuie să o dau în bară! îmi spun eu în gând.
-Scuze! îi spun.
-Sunt frumos,nu-i așa?! spune acesta cu un zâmbet pervers pe față.
-Iac,nu! Numai că nu te-am văzut de mult.
-Ăhă.
-I-a stai! De ce îți dau eu ți-e explicați în pula mea?!?! spun eu deja furioasă și întreptându-mă cu pași mici spre clasă.
-Stai! Scuze,a fost doar o glumă! Nu mai face ca descreierata!
-Ok,te iert! Ne mai vedem! spun și îl pup pe obraz.
-Pa!
   În timp ce mergeam foarte lent,pentru că oricum deja jumate de oră era dusă ,am trecut pe lângă baia băieților.Se auzea o voce.Voce lui.Cânta atât de frumos ❤️ Nu am trecut cu vederea și am intrat în baie,era...era,el ❤️
  -Nu-mi vine să cred că nu mi-ai spus!
-YV! Te rog nu te supăra!
-De ce ai ținut asta ascuns? Justin,ai o voce superbă,toți te-ar invidia pentru asta! Nu îmi vine să cred că te ascunzi!
-Dar,tu?! Tu,de ce te ascunzi? Ai o voce uimitoare!
-Ce?!
-Da,te-am auzit cântând în camera ta! Ai o voce superbă!
-Și?
-Cum și?! Tu mă cerți pe mine,dar și tu faci la fel!
-Da,dar la mine este complicat....la tine totul ar fi foarte simplu! spun eu ridicând un pic tonul.
-Și la mine de ce ar fi mai "simplu"
-Pentru că..pentru că tu ai toată școala la picioare! Eu sunt doar o simplă tocilară! Mereu am fost așa și nu cred că asta o să se schimbe prea curând!
  -Ce? Yvonne ascultă-te un pic! Aici nu este vorba de popularitate!Este vorba de persoană,de voce...de sentimente.
-Ok! Acum îți dau dreptate! Dar,să nu mai îmi ascunzi ceva așa important!
-Împăcare?
-Vai tu! Normal! spun și îl sărut apăsat.
-Hai să mergem!  spune și ne încâlcit degetele...okk
-Ok. Stai!
-Ce?!
-Nu îți este rușine cu mine?!
-Offf,iubito...am crezut că mă cunoști!
-Te cunosc,dar nu îți este frică de ce o să zică lumea?!
-Tu chiar crezi că mă interesează? spune și mă i-a în brațe.
-Ooo,te iubesc!
-Și eu!
-Visez? Sau tu tocmai mi-ai spus că mă iubești?
-Nu,nu visezi! Chiar....chiar,m-ai făcut să te iubesc!
-Nu îți ba-ți joc de mine,nu? spun eu răzând.
-Hai mă,vorbesc serios!
-Bine,gata!

~***~
-Pa mamă,mă duc să alerg!
-Ok,scumpo!
Alergam ,dintr-o dată se aud niște împușcături.Când mă uit aproape majoriatea oamenilor după stradă erau plini de sânge și puși la pământ.Toate imaginile astea îmi trezesc mii de fiori,acum nu mă pot gândi decât la mine.
"Viața merge înainte" spune o voce cunoscută se aude de lângă mine.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Bunăăă,scuza-ți întârzierea! Îmi oare rău că acest capitol este foarte scurt,dar nu prea am timp de nimic.

Până la următorul capitol vă pup și vă iubesc!

Vreau să îi mulțumesc lui qxMariaX pentru susținere! Te iubesc,nu știu ce m-aș fi făcut fără tine! App.trece-ți cu un ochi și la cartea ei,este superbă...