Când m-am tezit Adriana nu mai era.Așa că m-am dus până la bucătarie.Unde ea pregătise micul-de-jun.
După ce am mâncat am ieșit pe malul mării,unde ne-am întâlnit cu Ady și cu iubita lui care ne-au spus:
-Sper să fi bine.au spus amândoi.
-Blestemați cei ce renuntă,le-am răspuns eu și mi-am luat prietena și ne-am continuat drumul.
-Cât de puternică poți fii?m-a întrebat ea.
-Ce nu te omoară te face m-ai puternic și în plus am învățat de la cei mai bun.
În timp ce mergeam pe drum ne mai întâlnim și cu 'prietenele' noastre.
-Te simți bine,a spus una din ele.
-Normal că mă simt bine,pentru că nu v-am văzut pe voi...până acum!le-am spus eu cu o voce dură.
Ele au plecat râzând spunând că niciodată nu ne-au plăcut și spunându-ne că au renunțat de mult la noi.
Ne așezăm pe o bancă,în timp ce prietena mea spunea ceva...eu mă gândeam la un singur lucru'Blestemați cei ce renunță' ... Stiu nu este un gând prea frumos,dar asta simțeam.
-Carmen,Carmen,Carmen! La ce te gândești?-strigă Adry în continu
-Ăăă?!ce ?...
-La ce te gândești? repetă ea
-Blestemați cei ce renunță!
-Ce ai cu această frază? Mă întrbă.
-Toată lumea a renunțat la mine....
-Eu nu am să renunț niciodată la tine ,a spus ea cu lacrimi în ochi.
-Știu!Hai să mergem.
Când ne ridicăm îmi sună telefonul când mă uit Ady..
-O să răspunzi?mă întreabă ea.
-Da!
...
-Ce mai vrei mă?
-Te iubesc...
-Du-te mă d'aici cu vrăjelile tale.
-Nu mint,regret tot ce am făcut.
-Bine hai pa.
Am închis cu lacrimi in ochi.
-Fie roata ea și pătrată tot se-n toarce ea o dată, mi-a spua Adry.
-Da ai dreptate îi spun eu.
Seara s-a lăsat,noi am ajuns acasă.Ne-am așezat în pat .
A început bătaia cu perne.
-Ce bine că exiști,că ești lângă mine și că am o așa prietenă.
-Mereu am să fiu lângă tine ,mereu am să fiu prietena ta și mereu am să exist pentru tine.
-Te mai gândești la fraza Blestemați cei ce renunță?
-Nu... E o prostie.
-Nu e nici o prostie,ai crescut mai mult singură...
-...În viață trebuie să lupți ca să trăiești.
-Cum de gândești așa matur?
-Mereu am fost matură.
-Of scumpa mea...Nu îmi vine să cred că am o prietenă așa matură si frumoasă.
-Tu vorbești?
-Ehh..
-Hai să ne aducem aminte cum ne-am împrietenit...a spus Adry.
-Păi nu mai știu...tu mai ști?
-Nu de aceea te-am întrebat pe tine.
Am stat amândouă toată noaptea să ne aducem aminte cum a început prietenia noastra.Însă totul a fost în zadar,nu ne-am adus aminte.
Dar ce știm amândouă este că avem o prietenie de foarte mulți ani care nu se v-a termina niciodată!
