L-am sunat pe Ady,mi-a răspuns,dar când mi-a răspuns a venit Cristi...
-Alo Carmen?spunea Ady
-5 minute plec şi tu suni ca handicapata pe cine apuci ha?
-Ajutoor!strigam eu ...
Am uitat că stateam de vorbă cu un drogat...Uitasem tot...
M-am mai trezit cu 2 palme.Eram plină de sânge mă durea de muream,dar nu vroiam să arăt asta!
Mi-a luat telefonul şi a plecat..
Ce să mă fac?Doamne..m-am dus după el,bineînțeles că m-am mai trezit cu o palmă,dar nu îmi mai păsa.
Voiam să mă asigur că mă v-a lasa să plec aşa ca i-am făcut din nou propunerea.A acceptat-o mustăcind.
Eram sigură că îmi simte frica.Ceea ce îl amuza foarte tare.
Ciob!Asta e!Moarte!Singura mea şansă de a mă salva.
Am luat ciobul în mână,dar am realizat ca nu aş face altceva decât să mă las bătută ,ceea ce nu îmi stă în fire!Nu aş face altceva decât să-i provoc mai multă plăcere.
Aşa că am pus ciobul în partea în care stătea asasinul(în momentul ăsta jignesc asasinii)
Orice ziceam era greşit şi dacă nu ziceam nimic,tot era greşit,orice făceam îmi luam bătaie!
Intrase pe uşa şi se apropiase de mine,îi simțeam respirația rece ca gheața pe gâtul meu,mă prindea mereu un fior.Îmi asumam destinul,asta îmi era scris...
Eram omorâtă în fiecare zi puțin câte puțin!
Am adormit o perioadă,când m-am trezit eram acoperită doar cu un cearşaf şi mă simțeam ciudat...Aveam multă energie,nu aveam ruşine ,ma sărutam cu toți băieți de acolo.Devenisem mai rău ca o paraşută.
Vedeam doar negru în fața ochilor.
În creierul care îmi mai
funcționa,mi-am dat seama că eram drogată...Dar ce să fac dacă vedeam doar negru?Vedeam moartea în fața ochilor.
Mă durea totul.După ceva timp,nu ştiu nici cât fusese ceasul,sau cât era...
Mi-am dat cu apă pe față şi mi-am revenit.
Îmi dău seama că astăzi se făceau fix 3 luni,3 luni de chin în care am suportat tot.
A venit acasă,s-a ținut de promisiune şi m-a lăsat să plec acasă.
Nu ştiu cum mai exact am ajuns acasă...când am deschis ochii lângă mine erau 2 prietene ,Ady şi George.
-I-a mâna de pe mine!am început să zbier plângând.
-Gata linişteşte-te,mi-a spus cu o voce duioasă Ady.
-N-auzi?I-a mâna de pe mine!Nu mă atinge!Pleacă!Pleacă!Pleacă!
Ele se uitau la mine ... nu ştiau ce să zică ...
-Toți sunt la fel,toți sunt la fel!
-Gata linişteşte-te.Ştiu prin ce treci... a spus Adriana...
-Nu nu şti!Am fost bătută,drogată...Ştiți cum e?Am văzit moartea cu proprii ochi!
Coşmarurile mă năpustesc!Ruşinea e la fiecare pas alături de mine.
De fiecare dată când închid ochii îmi aduc aminte de acele momente!
