-Ce ți s-a mai întâmplat?
-Mi-am dar seama de ceva el,este:țigarea pe care nu o pot avea,este visul care nu se poate shimba într-un coșmar,el pentru mine este totul.Mi-am dat seamă că fărà el eu nu exist..Îl vreau înapoi ...nu mai pot...eu il iubesc!
-Of pitico tu chiar îl iubești nu?
Cu lacrimi în ochi îi răspund:
-Da ,eu chiar îl iubesc...eu nu am viață fără el...
-Păi atunci dacă ești dispusă să îl ierți eu am să fiu alături de tine...cu toate că nu îl suport...hai suna-l!
-Sa-l sun?
-Da ,spuse Adry.
-Alo?Ady ?
-Da ,ce e?
-Ne putem vedea te rog la malul mării?
-Bine?
Când am ajuns acolo,el era deja...
-Zi repede ce vrei?m-a întrebat el.
-Vreau să îți spun că eu ...încă țin la tine..
-Pentru asta m-ai chemat tu?Mi-am irosit timpul degeaba...a spus el..
-Adică eu ...sunt o pierdere de timp?
-Nu....ești o mare pierdere de timp!
El a plecat lăsându-mă acolo...singură.
Când am ajuns acasă m-am închis în camera mea...
-Te dor rău acele vorbe?mă întreaba Adry
-Tu ce zici?Sti cum e să iubești o prrsoană,iar ea să te tradeze în badjocură?ca pe un gunoi?Doare și doare al naibii de tare.
-Doamne de ce doar tu plătești și suferi toate astea?
-Când ești slab,mai ales din dragoste lumea de calcă în picioare!i-am răspuns eu.
-Da dar numai tu suferi...
-Asta îmi este destinul...și am să-l accept,defapt sunt nevoită să-accept.
Iubirea te face mai slab,dar durerea îți macină sufletul puțin câte puțin până nu v-a mai rămâne nimic de el!
