Stau și mă uit la pozele cu părinții mei,care din păcate nu sunt lângă mine.
Ce fericiți eram,ce miă eram,ce familie frumoasă eram.
Vă întrebați de ce am spus 'eram'?
Păi este mai greu doar unul dintre părinți mei mai este pe această lume...si aceea este MAMA ,numai că nici ea nu poate fi alături de mine.
Mama ,persoana care trebuie să fie lângă tine ,să te ajute,să-ți împărtășească sfaturi,să te IUBEASCA,să fie mândră că te are,nu este lângă mine.
Ea....este plecată în străinătate de foarte mulți ani.
Tata...nici el nu este lângă mine...el nu mai este pe această lume...este în altă parte și știu cã mă supraveghează de acolo de sus,dar nu este delic ușor să trăiești singur.
În acest moment lângă mine mai am doar o prietenă și un cățeluș.Dacă și ei o să mă părăsească ,am să părăsesc și eu pământul..
A da...am rămas la tata...el a suferit un accident...
Amintirile mai sunt singurele care mai pot să trezească acele clipe frumoase si emoționante.Nu pot să cred că am rămas în acest joc singură.Nu pot să cred cât de repede s-a deztrămat familia noastră.
Mă întreb dacă tata mai trăia,mama ar mai fi plecat în străinătate?Nu nu cred...
Dar asta este..acesta este destinul meu,poate ca toată această suferință v-a provoca ceva frumos în viitor. .sau poate nu....
