A treia zi după petrecere,am ieșit în oraș,împreună cu mai mulți prieteni.Unul dintre ei și-a adua șo un bun prieten,pe nume George.Eu îl cunoșteam pe George și știam că mă place , așa că am vrut să plec...
Pe lângă Geoerge mai venise și Ady,care avea o sclipire în ochi,acea sclipire era tot din iubire,dar nu pentru mine.
La început m-a durut sufletul când povestea fascinat de iubita lui :
-Bă deci are niște ochi de mori de ei!a spus el
-Și mor de ochii tăi,băi da mor de ei,mor de ochii ei,a spus George.
Cei 2 păreau foarte apropiați și își spuneau totul.
La un momentad Erik mă întreabă :
-Cum te simți mă?
-Cum crezi că mă simt?îi răspund eu puțin răutăcios.
-Hai mă unde e Carmen ,aia care a fost o dată?Care râdea din orice ..unde e?
-Închisă...spulberată,rănită în propria inimă.
-Cum se face că mereu ,bă da mereu tu suferi?Când ai împlinit 18ani atunci ai fost chiar tu :ai fost deschisă,ai râs,ai dansat etc..Acum?Cât de rău te doare?
-Nu mai mă doare ,pentru că am sufletul mutilat.
M-a luat în brațe și mă pupă pe frunte.
La care Ady a zis:
-Noul cuplu?
-Bă nu fii,a zis Erik.
-Pe cuvântul meu că nu știi ce-i aia o prietenie frățească,am spus eu.
-Am crezut și eu că m-ai uitat...dar se pare că nu e așa.
-...Eu nu sunt tu!Eu nu îmi bat joc de oameni,eu nu rănesc,eu spun lucrurilor pe nume,eu nu mă joc cu sentimentele oamenilor,eu respect deciziile fiecăruia,eu iubeac cu adevărat ,nu ca tine.
-Hai mai taci că ești exact ca mine a spus el .
-Nu sunt deloc ca tine,câteodată mi-e rușine că am fost împreună cu tine!
-Ia mai du-te mă ,ești un gunoi de fată.mi-a spus-o uitânduse-n ochii mei.
Am acceptat acele cuvinte cu zâmbetul pe buze,cu toate că mă durea sufletul.
Atunci mi-am spus:
'Ce rost are să suferi și să iubești pe cineva care nu merită?' toate astea m-au încurajat foarte mult , așa că iubirea pentru el începea să dispară foarte repede.
