The perfect and The tattooed - Louis Tomlinson FanFiction

Dear heart, why she?

Inca un capitol pentru voi. Bucurati-va, caci nu o sa mai scriu mult fiindca incep examele si mai am de invatat. Sper sa va placa! Am promis ca il scriu in seara asta si asa am facut. Chiar daca acum probalil e miezul noptii. Lasa-ti si un comentariu daca vreti. Poate niste sugestii pentru urmatoarele capitole. X

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-HARRY'S POV-

"Lasa-ma! Ia mana de pe mine!"

"Nu vreau sa iti fac niciun rau! Stai calma!"

Am luat-o in brate, incercand sa o linistesc. Simteam cum bataile inimii sale acompaniau ritmul alert al picaturilor de ploaia ce se izbeau de pamant. Corpul sau era rece la fel ca si sangele ce i se scurgea pe fata. Tremura incontrolabil de durere, insa nicio lacrimna nu indraznea sa ii umezeasca ochii. Imi strangea bratul, speriata sa nu o parasesc. Am incercat sa o ridic, pentru a o putea duce in casa. 

"Te duc in casa, nu putem ramane aici, in frig." I-am spus atunci cand incerca sa se impotriveasca.

Cand am ajuns in casa, am luat un prosos si am incercat sa ii curat ranile. Pielea ei alba incepea sa se mai incalzeazca insa stiam ca nu e de ajuns. I-am dat jos ghetele, lasandu-i degele reci  sa se poata dezmorti. Era plina de rani si cu toate acestea nu plangea sau se zbatea. Simteam ca a trecut prin lucruri mai rele decat acestea, asa ca sigur era obisnuita cu durerea.

Am luat-o iar in brate si am dus-o in baie, lasand-o in cada. Am dat drumul la apa si am continuat sa ii curat ranile. Apa fierbinte ii facea pielea sa prinda o nuanta rozalie, ceea ce m-a facut sa imi dau seama ca acum ii era mai bine. I-am dat cateva suvite rosii care ii stateau pe fata, dupa ureche. Fata ei nu exprima nimic. Nicio durere, nici macar faptul ca acum se simtea in siguranta, nimic. Se uita lung la mainile mele in timp ce incercam sa ii fac ranile sa se opreasca din sangerare. Era plina de vanati, iar pe picioare si pe spate era plina de taieturi. Vroiam sa stiu ce s-a intamplat insa, vazandu-i ranile nu mai aveam nevoie de alte detalii.

"Cine ti-a facut asta? Te rog, spune-mi!" Poate ca nu aratam asta la scoala, insa eu si Rose ne-am apropiat destul de mult. Mereu ne trimitem mesaje si chiar vine pe la mine. Nu credeam ca ma va considera prieten, caci nu pare genul de persoana care se apropie prea mult de oameni, insa acum stiu ca avea incredere in mine.

Nu am primit niciun raspuns. Parea ca se gandeste, apoi s-a intins pe spate in cada, scufundandu-si capul in apa fierbinte. S-a ridicat, si-a dat parul de pe fata apoi mi-a soptit:

"Lou..."

Stiam ce am de facut asa ca am iesit din baie. Am lasat-o singura, caci stiam ca va fi bine si am plecat cat de repede am putut, fara sa imi dau seama ce o sa fac cand ajung la el.

-LOUIS' POV-

Stateam rezemat de geamul deasupra patului, privnd picaturile de ploaie ce zgariau sticla transparenta. Simteam ca toata aceasta priveliste la care ma uitam reprezenta o oglinda in care sufletul meu se reflecta. Aceasta reflectie infatisa un suflet rece, negru, in care picaturi de durere il inunda. Vroiam sa uit tot, dar cum sa fac asta cand absolut tot ce am facut mi se infatisa in fata ochilor. Hhmmm...Respira, Lou, respira. Imi tot ziceam sperand ca asa imi pot calma gandurile, insa fara niciun rezultat. Nici nu apuc sa ma intind in pat, caci aud cum suna cineva la usa.

"Hazz, ce cauti la ora ast..." Nici nu am apucat sa termin, ca ii si simt mainile uriase cum imi apuca hainele, ridicandu-ma usor la inaltimea sa. Eram speriat. Harry era cel mai bun prieten al meu, iar acum nici nu-i mai puteam recunoaste privirea. Ochii sai verzi aveau o culoare inchisa si tulbure, iar sparcenele lui s-au incruntat imediat cum a intrat.