The perfect and The tattooed - Louis Tomlinson FanFiction

I'm the only thing that i'm afraid of

Da!!!!!!! M-am intors!!! Nu aveati cum sa scapati de mine! Injurati-ma cat vreti ca nu am mai postat de mult, insa chiar nu am avut cand. Sper sa va placa....si toate cele. Daca nu mai stiti despre ce era vorba poate ar trebui sa recititi macar ultima pagina a capitolului vechi.

Am zic ca nu postez pana nu am si la cealalta carte al doilea capitol gata, insa nu ma pot abtine.

X

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-ROSE'S POV-

"Nu pot sa-l amestec pe tata in toata incurcatura asta." Am zis. "Nu are nicio legatura cu lumea aceasta si chiar nu vreau sa pateasca ceva."

L-am auzit pe Ryan cum a ras usor dupa ce am terminat de vorbit.

"Daca ne gandim mai bine, inca face parte din aceasta familie. Si stii prea bine ca familia nu uita pe nimeni." A continuat acesta indreptandu-se spre masuta din spre geam, rezemadu-se de ea.

"Si toate astea din vina mea." Am suspinat.

"Daca era cu adevarat vina ta, acum erai si tu moarta. Dar atunci cine mai putea sa rezolve treburile?" Chiar daca era intuneric in camera, am putut sa vad cum pe fata lui apare un zambet strengar. Semana putin cu cel al unchiului, insa fiindca nu era tatal sau adevarat nu erau identice. A luat un caiet de pe masa si l-a trantit in pat langa mine spunand:

"Am un cadou pentru tine."

Am luat caietul insa nu l-am deschis ci l-am pus in geanta. Stiam ce se afla in el, asa ca nu trebuia sa mai verific. M-am intins in pat si am inchis ochii.

-RYAN'S POV-

Nu au trecut nici cinci minute si deja a adormit. E asa de draguta cand doarme. Sprancenele i se incrunta, iar buzele ei pline se departeaza usor. Respira usor, iar modul cum sta ghemuita e adorabil.

M-am asezat langa ea si am luat-o in brate. Am inceput sa ma joc cu parul sau, iar ea aproape ca torcea ca o pisica. I-am sarutat usor fruntea apoi asteptam sa se intample. In cel putin cinci minute am simtit cum imi strange puternic bratul si cum soptea usor:

"Matthew, unchiul, Ivone. Matthew, unchiul, Ivonne." Incercam sa-i mangai spatele, pentru a o putea calma, insa de data asta se pare ca nu avea niciun efect. 

Vroiam sa se termine. De mai bine de un an, de cand am aflat intregul adevar totul s-a schimbat. Sa fiu sincer, cred ca ea a stiut mereu ce s-a intamplat cu adevarat, doar ca nu spera sa nu fie asa. Hmm...Iar acum lucrurile cu cat se clarifica lucrurile cu atat ne este mai greu sa ducem totul la bun sfarsit.

"Matthew, unchiul, Ivone." O aud cum repeta pentru a saptea oara in noaptea aceasta. Numele lor i-au distrus viata, dar in curand isi vor plati greseala. Of, uneori ma gandesc ca era mai bine sa fugim undeva departe, doar noi doi.

-NOW-

-LOUI'S POV-

Hmm...Se pare ca aceasta trebuie sa fie casa, mi-am spus. Nu pot sa cred ca fac asta, dar am nevoie de niste raspunsuri si le  vreau acum! 

Am intrat in curtea casei si m-am indreptat spre usa de la intrare. Era uriasa, in comparatie cu mine, dar se potrivea de minune stilului luxos al gradinii si al casei imense. Speram sa nu fie aceasta locuinta pe care o cautam, dar era prea tarziu caci deja am ciocanit. O femeie inalta, cu parul foarte cret mi-a raspuns. Era imbracata intr-o rochie lunga mov, iar decolteul sau era impodobit cu un colier de diamante. Ori ii place sa fie la fel de aranjata ca si locuinta sa, ori are de gand sa mearga la o petrecere pompoasa. Se uita la mine cu ochii sai negrii, cercetandu-ma din cap pana in picioare.