Mutarea

253 14 10
                                    

  " -Mamă... De ce trebuie să ne mutăm iar?
   -Pentru că tatăl tău şi-a mutat job-ul acolo!
   -Pfff..."

   Şi uite aşa a început totul. În primul rând cred că ar trebui să mă prezint. Eu sunt Karl si am 17 ani. Sunt un tip căruia îi place să iasă cu prietenii, să socializeze, în mare parte să nu se plictisească. 
   Părinții mei, nu prea trec pe acasă din cauza job-ului pe care îl au, amândoi sunt avocați. Ei mă vad pe mine sa am job-ul pe care îl au şi ei, dar eu vreau cu totul şi cu totul altceva, în fine, din cauza job-ului, tata trebuie să se mute în alt oraş, mai exact în Berlin, Germania. Acolo, părinții mei au ales să ne mutăm într-o casă care nu era chiar atât de nouă. Era un conac foarte vechi. 
   Eu nu vreau să ne mutăm, îmi voi lăsa aici cam tot ce am, prieteni, liceu, locuri preferate... Chiar nu vreau să mă mut, dar trebuie...

   Sosise momentul plecării. Eu îmi făcusem bagajele cam cu 2 zile înainte ca să fiu sigur că am luat tot. Mi-a fost greu să mă despart de prietenii care mi-au fost alături atât timp... Dar trebuia să plec.
   Eu împreună cu părinții mei ne-am urcat în maşină şi am plecat. Drumul a fost foarte lung şi obositor! 
   Zona în care se află casa nu era foarte populată, mai erau cam încă 5-6 case prin zonă, în rest doar copaci şi un mic lac. Casa era foarte mare în comparație cu cea în care am stat.
   Am intrat pe poartă şi am văzut gradina care nu arăta tocmai bine, totul în zonă părea de groază. Când am intrat în casă, simțeam un miros ciudat, iar totul era ca într-un film horror.
   -Mamă, chiar va trebui să locuim aici?
   -Bineînțeles!
   -Hmmm...

   După ceva timp ne-am hotărât cum ne vom organiza. Casa era mare, deci avea multe dormitoare şi băi. Avea 2 etaje. Eu am ales să stau în dormitorul de la al 2-lea etaj, iar părinții mei au decis să rămână la parter.
   Camera mea nu era nici prea mare, nici prea mică. Înauntru nu era nimic, doar o fereastră. 
   Dupa ce am mobilat şi renovat casa, mi-am facut si eu ordine în cameră şi mi-am pus hainele în dulap. Dupa aceasta renovare, casa arăta mult mai bine. Încă nu ştiam unde se află fiecare încăpere şi trebuia să caut o groaza doar ca să găsesc baia... ştiu, foarte enervant...

   A 2-a zi trebuia să mă pegătesc să merg la noul meu liceu. Acesta era destul de departe de casa mea. Ca sa fiu mai explicit, eu stăteam la periferia oraşului, iar liceul era cam în centrul oraşului. În fine, să continuam. Încă din prima zi mi-am făcut o groază de prieteni, dintre care cu 2 mă înțelegeam foarte bine, aceştia erau John şi Alice, care erau si vecini cu mine, ce coincidență,nu? Lor le placea să facă cam ce fac şi eu, să socializeze, să iasă afara, etc.
   În prima zi de liceu nu a fost chiar aşa de rău precum credeam. Chiar mi-a plăcut!
   După terminarea orelor am vorbit cu Alice şi John:
   -Alice, John stați puțin! Ați putea veni cu mine să ieşim pe undeva, să ne cunoaştem mai bine?
   -Ok, a spus Alice.
   -Nu ştiu sigur daca pot ieşi, a spus John.
   -Te rooog, doar puțin, nu o să stăm mult, am spus eu.
   -Ok... a spus John.
   -Şi pe unde ați vrea sa mergem, i-am întrebat eu.
   -Eu aş vrea să mergem într-un parc din apropiere, spuse Alice.
   -Şi eu la fel, spuse John.
   -Ok, acolo vom merge!

   După ce am ajuns în parc şi ne-am aşezat pe o bancă eu i-am întrebat:
   -Şi cam ce ştiți despre zona în care m-am mutat? Voi locuiți acolo deci ar cam trebui să ştiți.
   Amândoi pareau destul de speriați dupa ce le-am pus aceasta întrebare.
   -De ce sunteți aşa speriați? S-a întâmplat ceva?
   -Nu, nu e nimic, mi-a spuse Alice. Doar ca în zonă există o legendă destul de adevărată... Se spune că noaptea, un om care poarta pe față o mască albă şi ține în mâna un topor se plimba pe acolo şi îi omoară pe toți pe care îi prinde...
   John tot dădea din cap afirmativ.
   -Păi de ce nu chemați poliția? Am spus eu.
   -Păi cei din zonă i-au chemat de multe ori, dar aceştia au fost ucişi. Cazul a fost închis pe motiv că nu îl pot prinde, a spus John.
   -Aş vrea şi eu sa îl văd pe acest "criminal". Nu cred ca este chiar aşa cum spuneți voi, eu cred ca nu este real.
   -Daca nu ne crezi ai putea sta pe geam să te uiți cum iese din pădure, de obicei îl poți vedea pe la ora 01:00 - 02:00 dimineața, a spus Alice.
   -Aş vrea să veniți şi voi la mine, că oricum nu cred ca aveți ce face. Să veniți pe la ora 23:00, o să dormiți în seara aceasta la mine, părinții mei vin destul de târziu, deci nu este problemă, am spus eu.
   Amândoi au raspuns afirmativ.
-_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_-

SPER CĂ VĂ PLACE. SUNT LA ÎNCEPUT ŞI AŞ VREA SĂ VĂ VĂD OPINIILE ÎN COMENTARII! MULȚUMESC ;)

Legenda criminalului ( editare )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum