Dupa mult de mers am ajuns chiar în fața fabricii părăsite.
-Asta chiar arata foarte îngrozitor! Până şi în spital era mai frumos! a spus Alice îngrozită, dar şi puțin amuzată.
-Acum nu avem ce face, trebuie să îl găsim pe John. am spus eu începând să deschid poarta fabricii.
-Nu te mai chinui să o deschizi. Nu vezi că e închisă cu lacăt? a spus Alice.
-Pfff... păi atunci hai să sărim gardul! am spus eu.
-Păi... eu... nu pot... a spus Alice începând să îşi aranjeze fusta.
-De ce? am întrebat-o eu.
-Ia ghici Einstein... Pentru că am fustă şi nu vrea să-mi vezi... a spus ea nervoasă.
-Aoleu... voi fetele... când o să sari tu gardul o să mă întorc cu spate ca să nu zici că sunt nesimțit. am spus eu.
-Ok.
Zis şi făcut. Alice s-a urcat pe gard. Dar la coborât a întâmpinat mici probleme.
-Stai că mai am puțin şi cobor... a spus ea chinuindu-se să se dea jos. Şi deodata *buf* Alice a căzut.
-Ce-ai făcut... Mai bine mergeam eu primul... am spus eu râzând puțin ^_^.
-Acum aia e. Nu am pățit nimic. Acum hai şi tu! a spus Alice.
-Eu sar gardul într-o secunda. am spus eu. Dar când să cobor... *buf*, picasem şi eu.
-Ahammm... Acum văd ca tu într-o secundă sari gardul. Uite că şi tu ai picat. a spus Alice râzând.
-Gata, nu mai râde, acum hai să continuam să-l căutăm pe John. am spus eu.
-Ok.
Fabrica nu mai avea uşi şi ferestre deci a fost uşor să intrăm înăuntru. Totul era acoperit de praf şi pe unde mergeai mai găseai câte o pânză de paianjăn.
-Pfuuu! Cât praf e aici şi ce mizerie! a spus Alice scârbită.
-Ştiu... dar acum să lasăm asta şi să mergem. am spus eu.
Tot ne-am plimbat pe acolo şi nu găseai mai nimic decât multe utilaje, până când Alice a găsit ceva.
-Karl, Karl, vino repede! Uite ce am găsit! a spus Alice.
-Ce, ce? am spus eu.
-Uite uşa asta, unde crezi că duce? a spus ea.
-Păi să încercăm şi vom vedea. am spus eu. Când zic 3 să împingi uşa.
-Ok.
-1...2... 3! *buf*
Uşă căzuse, iar în fața noastră ni se arâtă o imensă cameră cu foarte multe rafturi pline cu, cutii. Era asemănător unui depozit.
-Doamne, câte rafturi, o sa ne ia o veşnicie până găsim ceva! a spus Alice.
-Păi să nu mai pierdem vremea şi să începem! am spus eu.
În timp ce eu şi Alice tot căutam prin depozit, telefonul mi-a sunat. Era mama.
-Alo?
-《Ce faci Karl? De ce nu ai mai mers la şcoală? Am primit o sută de telefoane de la diriginta ta şi imi spunea că nu veneai la şcoală!》
-Păiii... săptămâna asta m-am simțit rău... şi din cauza asta nu am mers la şcoală. Spunei că nici săptămâna viitoare nu o să pot să merg.
-《Hmmm... nu prea cred ce spui, dar să ştii că mâine eu şi tatăl tău o să ne întoarcem acasă. Acum nu mai pot vorbi, te pup fiule》
-Ok, pa mamă.
-Cine era la telefon? m-a întrebat Alice.
-Ia ghici? Din moment ce am spus "Pa mamă" cine crezi că era? am spus eu.
-Ok... nu mai vii aşa nervos. a spus ea.
-Ok.
După mult timp de căutări nu am găsit nimic. Se pare că şi aceasta a fost o zi pierdută.
-Iar... iar nu am găsit nimic... a spus Alice supărată.
-Eu zic să mergem, deja s-a întunecat afară. am spus eu.
-Ok...
După ce am ieşit din fabrică, în fața porții se afla înca o scrisoare. Alice a luat-o şi a început să o citească.
"Tot nu m-ați găsit. Vă credeam mai inteligenți, dar defapt nu este aşa. Acum ar trebui să vă dau şi următorul indiciu. Defapt va zic pe scurt. Este foarte aproape de lac...
Cu scarba,
Criminalul"
Sper ca v-a placut. Scuze ca nu am mai postat dar scoala... oricum sper sa va placa ;)
