După ce s-a întâmplat ieri seară nu mai puteam face nimic. Tot timpul mă gândeam la momentul acela... Poate chiar eu voi fi ținta lui... Ar trebui să le spun şi părinților sau o să mă creadă nebun? Nu ştiam ce să mai fac.
Se făcuse ora 12:00 şi trebuia să mă pregatesc ca să plec la liceu. Nu ştiam dacă să le spun sau nu colegilor despre ce s-a întâmplat aseară... Dar mai bine țin pentru mine.
În ziua aceea am fost foarte inactiv la liceu, eram oarecum trist şi foarte posomorât.
Venise momentul să plec acasă. Îmi era frica să vin singur aşa ca i-am rugat pe John şi pe Alice să vină cu mine. Pe drum am mai discutat despre ce s-a întâmplat ieri seară:
-Părinții voştri ştiu despre acest criminal? am spus eu cu o voce tremurândă.
-Păi... tatăl meu a fost ucis de acest criminal... a spus Alice începând să plângă.
-Scuze... nu am vrut să te fac să plângi... am spus eu.
-Nu e nimic, măcar ştiu că acum este într-un loc mai bun... a spus Alice oftând.
-Şi John, părinții tăi ştiu? am spus eu.
-Da, le-am spus chiar din primul moment de când am auzit despre această legendă. De atunci ei sunt foarte stricți cu mine. Trebuie să fiu acasă înainte ca soarele să apună, a spus John.
-Credeți că dacă o să le spun şi părinților mei, o să mă creadă nebun? am spus eu.
-Eu zic să le spui, ca să nu se întâmple ce mi s-a întâmplat şi mie... a spus Alice luându-mă de mână şi aplecându-şi uşor capul pe umărul meu.
-Şi eu zic la fel, a spus John.
-Dacă voi mă sfătuiți să fac asta, o să le zic, am spus eu cu un glas tremurând.
-Aşa să faci! a spus Alice cu o tonalitate ridicată ca şi cum ar fi mama mea.
-Dar acum, ar cam trebui să ne protejăm, în sensul că ar trebui să fim mult mai atenți la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Poate chiar noi vom fim ținta lui, am spus eu.
-Eu şi John suntem atenți de cand am auzit de acest criminal. Să nu îți faci griji pentru noi a spus Alice.
După ceva timp de mers am ajuns în zona în care se aflau casele noastre şi bineînțeles şi criminalul. Ora era târzie, mai exact era 21:30. De când am intrat pe cărarea care ducea spre casă am început să mergem mai încet şi ne uitam la tot ce mişca în jurul nostru, dar la un moment dat s-a auzit ceva:
-Ați auzit şi voi asta nu? a spus Alice speriată.
-Ce să auzim? am spus eu.
-Un sunet ciudat, ca şi cum cineva ar tăia un copac, a spus Alice.
-Prieteni... eu nu cred că cineva ar tăia copaci la ora asta... a spus John foarte speriat.
-Cred ca a fost o ciocănitoare sau... am spus eu întrerupându-ma Alice.
-Voi vedeți ce văd şi eu? a spus Alice foarte speriată.
-Ce să vedem? a spus John.
-Voi ori sunteți chiori, ori proşti, cum să nu vedeți, e chiar acolo, dupa acel copac, a spus Alice oarecum nervoasă.
-CEEE!? Şi ce facem noi acum, cum mai ajungem acasă? am spus eu aproape țipând.
-În primul rând vorbeşte mai încet ca poate ne aude, şi în al doilea rând, eu zic să mergem printre copaci că aşa îl ocolim. a spus Alice.
-Băi fraților, v-am zis că mai bine veneam cu un taxi până acasă, a spus John foarte speriat.
-Acum daca am ajuns până în momentul de față nu mai putem da înapoi, am spus eu.
-Deci mergem sau nu? ne-a întrebat Alice.
-Mergem, am spus eu şi John în acelaşi timp.
După cum am spus am început să mergem printre copaci ocolindu-l, dar la un moment dat, John a călcat pe o creangă:
-Bă eşti prost? l-a întrebat Alice foarte nervoasă pe John.
-Scuze, nu am vrut, hai că poate nu a auzit, a spus John.
-Prieteni, eu cred că a auzit foarte bine... am spus eu cu o voce tremurândă.
-Uitați, vine spre noi, FUGIIIȚI! a țipat John.
-_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_-
CE CREDETI CA SE VA ÎNTAMPLA? SA IMI SPUNETI IN COMENTARII
-_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_- -_-
SI AS VREA SA VOTATI CA SA VAD CA VA PLACE CARTEA SI ASA O SA O CONTINUI! VA MULTUMESC!
