-Şi acum, unde o să mergem? ne-a întrebat Alice.
-Chiar nu ştiu... acum casa mea e distrusă... am spus eu supărat.
-Hai la poliție! a spus bucuros John.
-John, nu ştii ca oricum nu o să facă nimic, a spus Alice.
-Încercarea moarte n-are, a spus John.
-Eu sunt de acord cu el!
-Să nu spuneți că nu v-am zis, dar nu o să facă nimic poliția, a spus Alice.
După puțin timp Alice şi-a scos telefonul din buzunar şi a sunat la poliție:
-Alo, bună seara, poliția? a întrebat Alice.
-《Da, bună seara, cu ce vă putem ajuta?》
-Păi este vorba despre un criminal, dacă ați putea veni ar fi minunat.
-《Sigur ca vom veni, doar spuneți-ne adresa dvs.》
-Strada Bismoville, nr. 37.
-《O să trimitem un echipaj acolo cât putem de repede!》
-Vă mulțumesc! a spus Alice. Se pare băieți că o să veniți la mine acasă.
-Dar stați să o sun pe mama, nu mai ştie nimic de mine de vreo 3 zile, a spus John.
-Ok, despre casă o să le zic părinților ce s-a întâmplat şi gata, am spus eu.
Dupa ce l-am ajutat pe John să se ridice din pat pentru a pleca, mi-am scos telefonul din buzunar şi am sunat-o pe mama:
-Alo... mamă?
-《Da fiule, ce s-a întâmplat?》
-Păi... casa este aproape distrusă...
-《CEE!? Ce ai făcut?》
-Păi ştii că ți-am povestit de criminalul ăla care umblă prin zonă..
-《Să nu-mi spui că...》
-Ba da, voia să ne omoare pe mine, John şi Alice.
-《O să venim acasă cât de repede putem! Până atunci poți dormi la Alice sau la John.》
-Oricum am discutat şi voi merge la Alice în seara aceasta.
-《Ok, o să-i spun şi tatălui tău despre tot ce s-a întâmplat, o să venim cât de repede putem, să stai liniştit, nu o să pațeşti nimic.》
-Când ajungeți aproape de casă să ma sunați şi să aveți foarte mare grijă, criminalul vă poate ataca şi pe voi!
-《Nu-ți face griji pentru noi, o să fim atenți.》
-Sper... O să te sun mâine.
-《Ok, ne vedem, te pup fiule.》
-Şi eu pe tine mamă, să îl saluți şi pe tata din partea mea.
-《Asta am să fac, pa.》
-Ok, pa.
Dupa scurt timp am plecat în drum spre casă. John nu putea să meargă decât cu ajutorul cârjelor, din această cauză, în caz că ne vom întâlni iar cu criminalul el va avea puține şanse să scape. Îmi făceam griji pentru el.
Eram aproape de casele noastre. Îi auzeam batăile inimii lui Alice care erau din ce în ce mai accelerate. John respira foarte alert. Eu eram aşa de speriat încât nu am mai putut scoate nici un sunet.
Intrasem cu maşina pe drumul ce trece prin pădure. Alice a început să mearga foarte încet. Pădurea părea foarte îngrozitoare, mai ales că era şi noapte. În depărtare se vedea o umbră. Farurile maşini o faceau să fie şi mai înfeicoşatoare decât era... Alice a oprit brusc maşina:
-Alice, de ce te-ai oprit? am întrebat-o eu.
-Îmi este frică să merg mai departe... a spus Alice speriată.
-Crezi ca mie nu îmi este... mai bine zic să mergem în continuare, poate nu este chiar criminalul, am spus eu în vocea mea simțindu-se oarecum că mințeam.
-Daca vrei condu tu, eu nu mă mişc de aici până nu sunt convinsă ca în față nu e nimeni! a spus Alice nervoasă.
Dintr-o dată umbra a început să vină spre noi într-un ritm din ce în ce mai alert. Când s-a apropiat de maşină, lumina farurilor a făcut să vedem clar cine era... era el... CRIMINALUL:
-FUGIII! a urlat John.
-Mai repede! am spus eu.
Alice a pornit motorul şi a început să meargă cu spatele. În fața noastră era criminalul care ne urmărea,în mână ținând un topor.
Maşina s-a oprit brusc şi farurile s-au stins. Totul era în beznă... Simțeam bătaile inimii atât de tare încât credeam că mi-a ieşit din piept. S-a aşternut o linişte totală în pădure... Când de odată o bubuitură s-a auzit.
SPER CĂ V-A PLACUT SI ACEST CPITOL. CE CREDETI CĂ SE VA ÎNTÂMPLA MAI DEPARTE? ŞI IMI CER SCUZE CA ZILELE ASTEA NU PREA AM MAO POSTAT DAR STITI CUM E CU SCOALA, AM AVUT NUMAI TESTE... STIU NASPA, DAR DE ACUM SPER SAPOSTEZ MAI REGULAT, PPATE O DATA SAU DE 2 ORI PE SAPTAMANA. ORICUM, ASTEPT VOTURILE SI COMENTARIILE VOASTRE :*:*:*
