Hex | în curs de traducere

Capitolul 34

Eu doar stăteam acolo, în stare de șoc. Buzele lui erau peste ale mele! Buzele demonului erau peste ale mele!

Și-a mișcat buzele, întrebându-mă dacă vreau să îl sărut înapoi, și am făcut-o. Era ciudat să îl sărut. Cine ar fi crezut că demonul de care îmi era cel mai tare frică, o să mă sărute?

O parte din mine voia doar să îl împingă cât mai departe, să îl lovească și să îl întrebe de ce naiba mă sărută, dar o parte mai mare din mine, a vrut doar să se bucure de acest moment. Cu siguranță asta se întâmplă doar o dată în viață.

În acel moment, imaginea lui Randy mi-a apărut în minte, distrugând toate lucrurile bune pe care Harry le-a făcut pentru mine. În ciuda acestui sentiment, deși ori de câte ori sunt aproape de Harry, încă mai am un iubit.

Un iubit drăguț, și fidel. Acel cineva care te înveselește atunci când ești tristă, atunci când ai nevoie de un umăr pe care să plângi. Acel cineva care e dispus să își asume orice risc și să moară pentru tine. Acel cineva care nu m-ar răni niciodată intenționat și nu ar încerca niciodată să mă ucidă. :)

Totul era clar ca lumina zilei, Harry nu e deloc acel cineva. El e crud, neiertător, fără milă, înfricoșător și neînfricat, nepăsându-i de nimic, cu excepția uciderii familiei șerifului.

Gândul acesta mă face doar să mă îndepărtez de el, dar nu o să mă lase. Mâinile lui erau încolăcite strâns în jurul meu, fiind aproape de pieptul lui, buzele noastre zdrobindu-se una de cealaltă. Era dezgustător. A mâncat ciori și alte feluri de animale, să nu vorbim despre asta, dar aveau același gust.

Gustul de sânge mă făcea să vomit, să vomit pe el și să aleg printre dealuri. Dar, desigur, Harry are alte planuri pentru mine.

''Harry...'' Încerc să spun în timpul sărutului, împingându-l, dar el nici măcar nu se clintește. Buzele mele erau deschise forțat, limba lui făcându-și cale înăuntru.

Și, ăsta a fost momentul în care l-am lovit.

L-am împins departe mult prea aspru, făcându-l să se dea un pas înapoi. Ochii lui erau larg deschiși și părea șocat, dâdu-mi de înțeles faptul că nu se aștepta deloc să mă retrag. Mi-am șters saliva lui de pe buze cu dosul palmel, urmând să îi arunc o privire plină de ură.

''De ce naiba m-ai sărutat?'' Am strigat către el, respirația mea fiind sacadată. Am făcut încă un pas înapoi pentru a crea mai multă distanță între noi. S-a uitat la mine cu o expresie confuză, ceea ce mă intimida, deoarece părea foarte inocent. De parcă nu a ucis pe nimeni vreodată în viața lui. Deși vederea mea era încă în ceață, încă puteam vedea un criminal în fața mea.

  ''Ei bine?'' Am scuipat, și exact cum mă așteptam, ochii lui s-au întunecat și și-a încleștat pumnii. Se uita ca un adevărat criminal. Arăta ca și cum își dorea să mă omoare, să dispar de pe fața pământului. Dar, în loc de asta, s-a întors cu spatele fără ca măcar să scoată un cuvânt. Ce naiba?

''Hei! Ticălosule demonic! Vino înapoi aici!" Am strigat către el, dar am fost nevoită să îl urmăresc. Era evident că încerca să scape de mine, dar nu o să îi permit până când nu o să îmi explice de ce naiba m-a sărutat.

Mergea rapid datorită picioarelor sale lungi. Cine naiba poate merge atât de repede? Ugh, e un demon, ar trebui să țin minte asta. La naiba. Am continuat să îl urmăresc, încercând să nu mă loves de copaci sau de orice altceva.

Se auzeau zgomote, însă erau prea departe ca să le pot distinge.

''Hey! Demon nenorocit-''

Acest lucru l-a făcut să se oprească, s-a întors brusc și în câteva clipe era deja în fața mea, părând de zece ori mai înalt ca de obicei. Mi-am ferit privirea în pământ, fiind prea speriată ca să îl privesc în acest moment.