Viata e frumoasa! <3

Spitalul e ca iubirea: vindecă

Perspectiva lui James

Eram blocați în lift deja de o oră și îmi era foarte rău. Simțeam cum rămânem cu din ce în ce mai puțin oxigen și cum respirația mi se tăia. Kendall care era pe jos deja leșinase, Logan care era într-un colț și Melody la fel, fiind unul în brațele altuia. Carlos stătea în fața mea și îl văd cum pică și el. Doar eu mai rămăsesem! Eu și cele câteva grame de oxigen, eu și lacrimile ce-mi invadau sufletul, eu și durerea provocată de imaginea ce se desfășura în fața ochilor mei. Am mai rămas câteva minute în picioare, privind în gol, apoi mi-am dat drumul pe podeaua liftului.

Perspectiva lui Melody

Mă trezesc ușor speriată și găsesc că eram într-o sală mare, luminoasă, cu mult paturi de fier. Se pare că eram într-un spital. Nu știu cum ajunsesem acolo, nu prea îmi amintesc nimic. Am încercat să mă ridic dar am observat că eram conectată la niște aparate. Mă uit în stânga mea și îl văd pe James. Mă uit în dreapta și îl văd pe Logan (pe paturi de spital) , iar în fața mea se aflau alte două paturi pe care erau Carlos și Kendall. Ce caut eu printre băieții de la Big Time Rush și de ce suntem într-un spital?

Atunci am început să-mi amintesc ce se întâmplase: cum i-am întâlnit pe băieți și mi-au dat autografe, cum am mers cu ei spre studio, cum am rămas blocați în lift... Sper doar că se vor face bine. Nu pot să cred ce persoana sunt! Am pus în pericol viețile membrilor a celei mai tari trupe care a existat vreodată! Mă simt atât de prost!

Am început să plâng silențios până când a venit o asistentă la mine să-mi aducă niște ceai. Am întrebat-o dacă pot să plec dar ea mi-a zis că ar fi bine dacă aș mai rămâne, ca să mă recuperez. M-a ajutat să mă ridic și am început să mă uit la fiecare dintre băieți. Mă durea inima să îi văd în halul acela! Apoi m-am apropiat de fereastră și am început să privesc afară. Vremea era frumoasă iar soarele îmi mângâia obrajii. Am mai rămas puțin așa, gândindu-mă la ce am făcut, cand îl aud pe James cum se trezește foarte zgomotos. Nu mai știu sigur ce a zis, dar a zis ceva tare, de parcă dădea ordine cuiva. După ce s-a trezit nu a mai fost așa, era chiar foarte liniștit și nedumerit. Asistenta s-a dus la el să-l ajute. Între timp s-au mai trezit şi Carlos şi Kendall. Asistenta a vorbit cu fiecare despre ce se intamplase . Cu toţii am început să vorbim iar eu m-am dus înapoi în patul meu.

-Bună ziua! -spuse doctorul care intră pe uşă- Mă bucur că v-aţi trezit!
- Bună ziua!- am răspuns noi în cor-

Asistenta s-a apropiat de el să-l ajute, căci avea nişte hârtii în mână. Se uită atent pe fiecare şi zise:

- Oh, deci au venit rezultatele! Mm, nu pare nimic grav...
- Acestea sunt rezultatele voastre - spuse doctorul- în timp ce voi "dormeați" vi s-a făcut un control ca să știm dacă v-a afectat prea tare lipsa de oxigen. Te rog, Samanta - către asistentă- explică-le rezultatele.

- Kendall Schimtd! - zise Samanta citind numele lui Kendall de pe o foaie.
- Eu sunt! - răspunse el-
-Poftim! - întinzându-i câteva foi-
-Rezultatele au ieșit bine, dar ai o vânătaie la cap.
- Știu de vânătaie.

Atunci s-a uitat la mine, ia eu i-am șoptit că îmi pare rău, iar el a zâmbit.

- O să treacă vânătaia? - întreabă Kendall-
-Stai liniștit, în câteva zile trece. Dacă te doare să iei un algocalmin, iar dacă te doare foarte rău să revii la spital.
-Păi pot pleca? - întreabă el-
- Da, azi îți facem externarea!
Să vedem cine urmează... James Mazgow?

Atunci am pufnit în râs.

-E "Maslow"! James Maslow! - zise James nervos uitându-se urât la mine care chicoteam-
-Îmi pare rău domnule! -zise asistenta- Vă rog să mă scuzaţi!
La fel ca în cazul lui Kendall, şi dumneavoastră veţi fi externat pentru că sunteţi perfect sănătos. -Mulţumesc! -zise James luând fişele lui în mână şi uitându-se peste ele-

-Melody O'connor- continua asistenta-
-Da, eu sunt. -am spus apropiindu-mi mainile de foile mele-
- Esti bine! Poti pleca si tu ! Carlos Pena?

Carlos ridică mâna.

- Şi tu la fel! Logan Henderson?
- Este acela din pat - am răspuns - Inca nu s-a trezit.
- Nicio problemă - spuse asistenta- Puteţi rămâne cu el până se trezeste sau puteţi pleca, cum doriţi!
- Păi şi externarea? - zise Carlos-
- Puteţi pleca pur şi simplu, adică nu va fi nevoie să completaţi hârtii dacă la asta te referi.

Carlos dădu din cap afirmativ.

- Eu zic să rămânem cu Logan! - zise Kendall-
-Da, şi eu - am spus-
- Şi eu- a spus Carlos-

Apoi toţi ne-am uitat la James.

-O.K., şi eu!

Am rămas cu Logan până s-a trezit. L-am luat uşor şi i-am explicat ce se întâmplă, apoi am pornit spre casă, spre renumitul Palm Woods. Am mers tot pe jos, dar am stat lângă Logan şi am avut grija să nu se împiedice. Pe drum am trecut pe lângă un restaurant şi dintr-o dată parcă ne-a cuprins foamea pe toţi. Să nu mai spun că restaurantul ne atrăgea vizual prin designul lui special. Stăteam cu toţii şi ne holbam la uşă, iar oamenii din restaurant se uitau ciudat la noi.

-.Deci -spuse Carlos spărgând tăcerea - intrăm sau ce facem?

Logan făcu un pas, dar eu i-am pus mâna pe umăr:
- Stai! Nu putem intra! Venim dintr-un spital, iar înainte de asta am fost închişi intr-un lift ore bune! Gândiţi-vă că purtăm aceleaşi haine de aproape 2 zile şi nu am făcut nici duş!

Băieţii se uitau la mine gen " în ce limbă vorbeşte asta?" , dar în final Kendall mi-a dat dreptate.

- Nu-mi pasă! - zise James- Pot să miros şi a ouă stricate, eu intru că mi-e foame!
- De data asta sunt de acord cu James! - zise Carlos -
- Suntem 2 la 2- am spus- Tu ce zici, Logan?
-Păi, sunt cam transpirat...
- Ha! -am zis, inclinandu-mi capul-
-... dar, imi e cam foame...
-.Ha!- au zis James şi Carlos, făcând acelaşi gest-
- Deci, Logan, care e alegerea ta?

Logan se uita cand la unii cand la alţii şi zise:

-Bani!

Noi am făcut o expresie gen "hăă?", iar pe Logan l-a bufnit râsul.

- Vreau să zic -spuse el- chiar dacă intrăm în restaurant, nu avem cu ce să plătim! Eu unul nu am bani la mine! -zise ridicând mâinile-

- Nici eu! -se auzi în cor-

-Uite cum facem-spun- voi intraţi in restaurant, comandaţi ceva, iar eu mă duc la Palm Woods să iau bani şi să mă schimb! În regulă?

- Da- zise Carlos-
- Atâta timp cât mănânc... -zise James-
- Stai! -zise Kendall- Vin cu tine!
- Nu! Nu vreau să te ţin nemâncat! Mă descurc şi singură!
- Hmm, ştii măcar în ce direcţie e Palm Woods?

Atunci m-am uitat în stânga şi în dreapta, apoi mi-am încrucişat mâinile şi am arătat cu degetul ambele direcţii.

- Du-te cu ea! -îi spune Logan lui Kendall- Ai grijă să nu se piardă! -zise râzând -
-Ai grija să nu te impiedici! -zic eu furioasă -

Apoi am inceput să ne certăm ca şi copiii de grădiniţă. "Nia-nia-nia"

Am pornit cu Kendall spre casă, iar ceilalţi au intrat în restaurant.
Pe drum, am râs cu Kendall şi am glumit, iar el imi mai arată câte ceva prin oraş. Eu făceam pe grozava şi râdeam de Kendall care mergea mai încet, de fapt eu mergeam prea repede. Urma să trecem pe o trecere de pietoni şi era verde, dar eu mergeam prea repede...prea repede! Chiar dacă era verde, tot ar fi trebui să mă asigur. Am auzit un zgomot puternic de claxon şi m-am blocat în mijlocul drumului. Apoi nu am mai văzut decât negru în faţa ochilor. Negru care venea cu repeziciune spre mine...

SFÂRŞITUL CAPITOLULUI 4