Me Before You

Capitolul 1

Mereu s-a întrebat de ce nu are ea familia pe care să se poată baza. Care să o susțină, când nu-i iese ceva, care să o încurajeze. Niciodată nu a înțeles care era menirea moralei pe care i-o țineau atunci când nu reușea la un test. Se simțea și așa prost, și era și ea dezamăgită, de ce trebuie să i se pună sare pe rană? De ce nu putea primi și ea un "Totul va fi bine.", așa cum primeau prietenii ei?

Iar acum trebuie să plece, și-a pus asta în gând de foarte mulți ani. Știe că așa va fi mai bine, pentru că dacă ar rămâne în casa părintească ar înnebuni. Ura faptul că nu avea familie lângă care să poate rămâne, să nu fie nevoită să se aventureze în capcanele vieții la vârsta la care maturitatea ei putea fi demostrată doar cu ajutorul buletinului, pentru că de fapt la fel ca toții prietenii de vârsta ei, era în suflet doar un adolescent care dorea distracție.

A aruncat o privire micuței camere în care și-a petrecut ultimii 18 ani. Privirea a căzut pe patul în care și-a plâns amarul mii de ori, fară ca cineva s-o audă, sau măcar să-i pese. A părăsit camera pentru că doar privind, simțea cum gânduri depresive îi acaparau mintea. Apoi rând pe rând, și-a luat rămas bun de la toate camerele ale micuțului apartament. Apartamentul în care fusese folosite drept o cenușăreasă. "Nu-mi pare rău că plec.", și-a spus ea. Și chiar nu-i părea, îi păreau rău doar că nu poate duce și ea o viață normală. Nu avea mult timp să plece. Nu vroia o despărțire pompoasă și extrem de falsă, așa că a ales să plece când era singură acasă.

Când a părăsit blocul în care locuia, taxiul pe care îl comandase deja o aștepta. S-a bucurat că din cauza zilei posomorâte nu era nimeni care să o surprindă plecând. Vroia să plece neobservată și să fie uitată.

S-a bucurat de drumul spre aeroport, prinzând cu privirea și cel mai neînsemnta detaliu care îi cădea sub ochi. Melancolia îi acapărase sufletul necăjit, iar frica care pusese stăpânire pe ea îi provoca o stare de greață.

Când în sfârșit rămăsese doar 30 de minute până la decolare, iar ea stătea cumințică la rând pentru a fi primită la bordul avionului, și-a simțit telefonul vibrând, semn că părinții ei s-au întors acasă. Întradevăr cea care o apela, era chiar mama ei.

"Da?", răspuns cu o voce tremurândă.

"Unde ești?", a venit rapid întrebarea la care se aștepta deja.

"Am fost admisă la o facultate bună în Anglia.", a mințit. "Acum intru în avion. Nu am vrut să vă spun pentru că nu am vrut să fac mare tam-tam.", a mințit din nou. "Trebuie să închid, te sun când ajung.", și fără ai da ocazia femeii de la celălalt capăt să mai comenteze ceva a încheiat apelul telefonic. Și și-a deconectat telefonul așa cum știa că este recomandat să fac când se afla la bordul avionului, dar și pentru că nu vroia să primească alte apeluiri telefonice.

Mințise, nu avea degând să sune când ajunge. Și-a propus să trimită câte un mesaj, periodic, prin care să să anunțe că este vie. Dar nimic mai mult.

Știa că probabil acum, este o foarte mare panică acasă, dar ea nu avea să se mai întoarcă. La urma urmei, auzise de atât de multe ori expresia "Să crești mai repede, și să pleci la casa ta.". Păi uite că a crescut și a plecat.

Stând în locul ei în avion, realiza că adevăratele ei probleme abia încep. Și totuși era dispusă să meargă înainte, vroia să continuie, vroia să demonstreze cine este ea, și ce poate ea.

Atunci când ți se spune că nu vei reuși - Fă tot ce poți, și aratăle că poți reuși.

Atunci când ți se spune că nu poți - Lucrează din greu, și demonstrează că poți.

Atunci când ți se spune că visezi- Dă-i dreptate, pentru că într-adevăr sunt vise, dar sunt visele tale, făle realitate, și arată-i că visele sunt făcute pentru a deveni realiate.

Toate aceste critici și predici care vin să te abată de la drumul tău, să-ți stea în cale, trebuie să fi vezute de tine ca niște provocări. Iar provocările trebuie îndeplinite.

Ea... își va îndeplini provocările, și va arăta cine este ea. Promite că vei face și tu la fel.

#########################:

Ultima editare 27.06.2017.

În urma editării capitolul a fost rescris în totalitate. 

Dacă ți-a plăcut acest capitol nu uita să votezi, și să comentezi pentru a știi că scriu pentru cineva. Iar dacă crezi că cartea merită citită și de alții nu uita de o listare.

Atât pentru azi. Cu voi a fost fata de pe marte, până data viitoare v-am pupat.