Me Before You

Trecutul te urmareste oriunde

Era...

Flashbak :

Stateam si ma uitam la tavan, cand mi-am auzit telefonul cîntînd, semn ca ma suna cineva. Ridic telefonul care statea langa mine pe pat. Privesc la ecran unde apare numarul doamne
directoare a orfelinatului.

Conversatie telefonica:

"Buna ziua doamne directorate. S-a întamplat ceva?"

"Buna Megan da s-a întamplat"

"Asta nu este bine. Ce s-a întamplat?"

"Parintii tai... Nu stiu cum... dar au aflat  ca tu ai fost adusa în acest orfelinat. Si a trebuit sa le spun unde esti. Ei au drepturi asupra ta. O sa vina dupa tine. Îmi pare rau, am facut tot ce am putut. "

"Multumesc mult pentru tot ce ati facut pentru mine, nu o sa va uit niciodata", spun si apoi închid. Trecutul ma urmereste, acum cand nu creadeam ca voi mai auzi de iei vreodata.

End of flash back.

"Tu...", asta este tot ce reusesc sa spun... simt ca nu mai am aer... deparca cineva mar strange puternic de gat

"Noi", se aude o voce feminina din spatele meu.

"Ce vreti de la mine", spun pe un ton dur.

" Aseazate", spune barbatul care îmi provoaca atata dezgust

"Nu- mi spui tu mie ce sa fac", spun taios

"Suntem parintii tai"

"Numai sunteti , si nu îmi pasa ca aveti dracu site ce drepturi asupra mea"

"Da avem, si daca tie nu îti pasa politiei îi va pasa sa stii"

"Stiti ceva tot voi sunteti devina, eu nu am putut sa-mi aleg parintii. Dar voi... voi ati putut sa alegeti între copiii vostri. Voi va-ti facut alegerea... ati aleso pe Briana. Acum de la mine ce vreti, traiti-va vietile... bucurativa de alegerea facuta. ..", spun si plec nervoasa de langa iei, îmi duc mainilela spate si îmi dezleg sortul, pe care mai tarziu îl arunc undeva prin sala.

"Suntem parintii tai", aud  strigandu-se dupa mine

"Si pe mine ma doare în cot de cine sunteti voi", spun si le arat degetul mijlociu... ma întorc si plec. Mergeam pe tortuar.  Îi urasc. Nu am nevoie de iei. Deparca nu îmi era de ajuns ca sufeream din cauza dobitocului de Jack, acum apar si asa zisii mei parinti. Nu mai pot suporta asta... Nu îmi dadusem seama dar începusem sa alerg  pe acel trotuar. Norocul meu ca nu erau oamnei... era un cer noros. .. macar cerul ma întelege. Am ajuns într-un parc în care veneam cand ma simteam singura. .. nu era nimeni... m-am asezat pe o banca, si am început sa plang... sa plang asa cum n-am mai plans niciodata. Dupa ce am dat afara lacrimi pe care nici nu stiam ca le am, mi-am sters puternic lacrimile de pe fata.  Am scos pachetul de tigari si bricheta pe care le cumparasem mai devreme. Mi-am scos o tigara din pachet, si am îcercat sa trag cate un fum,  pana cand am terminato. Apoi am luat o guma de mestecat, pentru a scapa de mirosul de tigara. Apoi m-am pornit spre casa,  ajunsa  acasa am fost întampinata cu o cearta. ... ceea ce este destul de straniu,  pentru ca aceasta familie este una foarte prietenosa. Am mers spre living, pentru a afla motivul certii. Însa...

"Megan este fiica noastra, nu aveti dreptul sa ne-o luati "

"Noi am adoptato si avem acte în care este clar scris ca ea este a noastra"

"Iar voi, v-am spus sa plecati si sa ma lasat-i în pace"

"Vedeti si Megan vrea sa ramana cu noi,  asa ca parasiti imediat proprietatea noastra"

"Foarte bine plecam acum, dar ne vom întoarce cu politia,  si sa stiti ca iei sunt de partea noastra", spun apoi pleaca

"Megan trebuia sa ne spui", spune Bred tatal meu adoptiv

"Stiu... dar nu este  subiect delicat pentru mine."

"Sa stii ca am aflat adevarul, si ne pare rau. Stii ca te iubim ca pe propria nostra fiica, dar în fata legii nu putem face nimic. ", spune Ana mama mea adoptiva

"Nu va faceti griji , nu o sa va mai fac probleme. ", spun si plec. Nu vreau sa le creez probleme. Au facut destule pentru mine. Dar nici sa ma întorc cu asa zisii mei parinti nu pot... Unica mea optiune este sa plec... Si iatama din nou gandindu-ma cum sa fug. Mi-am pus într-o geanta cele necesare si banii adunati. Am ascuns geanta sub pat si cand toti s-au culcat. M-am ridicat încet sa nu trezesc pe nimeni si am plecat. Dar nu înainte de a lasa un biletel în care le explicam de ce am plecat si le multumeam pentru tot ce au facut pentru mine.

Ana's pov:

Dupa o noapte alba, deoarece ne tot gandeam la ce vom face cu Meg. O iubesc pe fata asta ca pe propria mea fica, nu puteam sa le-o dam asa simple. Decid sa merg la ea în camera... Ma ridic încet sa nu-l trezesc pe Bred. Am deschis usa camerei sa-i,  dar  cand am deschiso nu era nimeni, am zarit un biletel pe patul iei, l- am luat.

Imi pare rau ca plec asa fara sa îmi iau la revedere... Dar asta este unica mea sansa. .. Nu vreau sa va cauzez probleme. Va multumesc foarte mult pentru ceea ce ati facut pentru mine. Nu va faceti griji... am bani pentru prima perioada. Promit ca o sa ma întorc ... Va iubesc pe toti...
                                   Cu drag Meg...

"Bred... Bred... trezestete...",  fug spre dormitorul nostru si încep sa-l zghîltai pe Bred  pentru al trezi

" Ce-Ce s-a întamplat", întreaba buimac

"Megan a plecat", spun si îi arat biletelul. Am decis sa-i sunam parintii si  sa le spunem. În nici jumatate de ora erau la noi

"Unde este fiica noastra?"

"A plecat", spun si le întid biletul lasat

##################:

Îmi pare rau ca n-am postat de atat de mult timp. .. dar nu am avut inspiratie...

9/01/2016/ Dany