Me Before You

1D day

"Ce este asta"

"E jurnalul meu... dămi-l", spun si mă întind după el.

"Tu iar scrii? Ţi-am interzis să mai scrii. Tu nu vezi că îți pierzi timpul scriind... Pff poveşti . Trezeştete odată la realitate. Dacă mai găsesc o singură asta va fi rău. Iar asta merge la gunoi."

"Nu ai dreltul sa faci asta... nu ai dreptul sa-mi interzici sa fac asta",dar de parca ma asculta. L-a rupt în cateva zeci de bucati, fara nici un pic de regret, apoi a aruncat tot în gunoi. Tot la ce am lucart eu 4 luni... absolut tot... nu a mai ramas nimic.

"Si asculta la mine eu am dreptul sa fac orice", spune si pleaca. Am mers si eu în camera mea... m-am asezat pe pat si am început sa plang. Si nu era nimeni acolo care sa-mi fie alaturi...eram singura.

Totul s-a facut praf iar eu m-am trezit în noua mea camera.

Cît se poate, m-am saturat ca trecutul sa ma urmareasca mereu. Sunt satula sa fug mereu de adevar. De ce nu am putut avea si eu o familie normala... cu parinti normali... care sa ma iubeasca. Dar ceva îmi spune ca ei nu sunt parintii mei biologici. Simt asta. Si am si de ce ma tine.

Flashbak:

" Mama mi-a spus un secret, pe care tie nu o sa ti-l spuna niciodata", mi-a spus Briana, asa zisa mea sora

End of flashback

Nu i-am raspuns nimic, chiar daca asa fi vrut sa o fac. Sunt sigura ca ea nu era sa-mi spuna, si ia-s fi dat doar satisfactie. Ai ceea ce este cel mai rau este ca nu pot face nimic decat sa astept. Sa astept sa treaca timpul. Problema este ca timpul trece, trece repede si nu apare nici o scapare. Am o dispozitie super proasta. Deparca totul se învarte în jurul meu si eu stau, doar stau. Culmea este ca singura care sta sunt eu, restul  se misca, se misca contra mea. Brusc aud soneria, ciudat, nu stiu pe nimeni aici, m-am mutat abia ieri. Dar daca adevaratii mei parinti au aflat ca sunt aici, si au venit dupa mine cu politia, ma vor obliga sa merg cu ei. Dupa cateva minute în care am decis sa stau în liniste si sa dau impresia ca nu sunt, mi-am auzit telefonul sunand. Pe ecran am vazut numarul lui Niall.

Convorbire telefonica:
"Buna Niall"

"Hey Meg, unde esti?"

"Acasa de ce?"

"Stii sun la sonerie asta tampita de vreo zece minute", ah deci el este

"Cinci minute, cinci minute suni doar de cincu minute", spun ironic, mergand spre usa, si cu asta am încheiat apelul.

"Hey", spun deschizand usa. Niall statea acolo cu un Iphone 6 în mana, iar  în cealalta cu o cutie de gogosi.

"Neata", spune zambaret. "Gogosi?"

"Ok, intra"

"Deci ce faci astazi?" , întreaba asezandu-se pe canapeaua bej.

"Nu stiu, nu am planuri,cred ca ar trebui sa merg sa-mi caut un loc de munca"

"Stii, daca ai nevoie dw ajutor, te pot ajuta"

"Ma descurc cumva"

"As putea sa te ajut cu banii"

"Niall"

"Ai putea sta cu noi"

"Niall"

"As putra sa te ajut sa-ti gasesti un loc de munca bine platit"

"Niall oprestete mai am ceva bani, am o casa nu este nevoie sa stau cu voi, si o sa-mi gasesc eu ceva de lucru"

"Dar..."