Unii se nasc pentru a fi fericiti, chiar daca au si momente urate ei pana la urma gasesc fericirea, altii doar sufera... Pacat
Nu pot sa cred cat de proasta am fost cand l-am crezut. Era evident ca-mi va face asta. Acum eu stau distrusa in pat, si el... si el se distreaza cu curvele lui pe undeva. De ce l-am crezut... Am stiut ca asa va fi... Este doar vina mea mi-am facuto cu mana mea. Asta este nu pot face acum nimic, absolut nimic, decat sa plang in tacere. Imi iau telefonul si cu o ultima putere streg toate pozele, mesajele... numarul de telefon. Sunt pur si simplu distrusa, l-am iubit, l-am iubit cu n-am iubit pe nimeni altcineva vreodata, chiar daca l-am avut doar cateva zile langa mine, am reusit sa ma atasez de el foarte mult, ce este mai greu este ca nu am cui sa-i spun, nu am o mama care sa ma asculte sa-mi spune ca totul va fi bine, ca-mi este alaturi, ca ma va ajuta. O am pe mama Brit-ei dar nu este aceeasi chiar daca ma iubeste si tine la mine, stiu ca nu este mama mea, stiu ca niciodata nu va fi, din pacate stiu adevarul... din pacate am un trecut care nu ma lasa sa fiu fericita... Daca stau sa ma gandesc nu am iubit pe nimeni niciodata... doar pe el, posibil ca nu voi mai putea iubi pe nimeni niciodata. De ce am fost atat de...
"Hey Meg...", o aud pe Brit intrand in camera
"Brit de ce, de ce eu trebuie sa sufar atat de ce?", intreb cu o voce stinsa uitanduma in tavan, o lacrima facandu-si aparitia pe fata mea. Niciodata nu am inteles de ce toti se comporta asa cu mine de ce? In scoala erau multi care ma barfeau, care faceau farse pe seama mea, pe cand eu mereu i-am ajutat, si nu am facut rau niciodata nimanui... Cu ce am gresit? Asta este unica mea intrebare... Poate ca am fost prea buna... poate ca am pus prea multe la inima... asta m-a distrus... acum imi simt inima rece, inconjurata de un zid mare facut din rautate, ura, dispret... Multi imi spun ca sunt rea dar... imi cer scuze dar nu am de unde fi buna, am fost crescuta, educata cu ura si rautate... Chiar daca apoi mi-am gasit refugiul in aceasta familie minunata, cu niste oameni extraordinari, ani petrecuti cu "familia" mea, m-au distrus, 14 ani care mi-au schimbat viata radical, poate acum eram sa fiu altfel, dar poate asa este mai bine.
"Meg vei fi si tu fericita, crede-ma, este doar o perioada mai dificila, va fi totul bine"
"Cand? Cand se va termina? Traiesc in suferinta de 17 ani. Cand se va termina odata? De ce nu pot fi si eu fericita?, de ce? Acum hai serios ce am facut sa nu pot fi fericita? Se spun eca nu trebuie sa fugi de probleme, acum stiu de ce. Chiar daca am fugit de acasa, chiar daca intr-un fel am scapat, trecutul ramane langa mine sa-mi aminteasca totul, sa nu ma lase sa traiesc. Nu sufar atat din cauza lui... intr-un fel ma asteptam sa faca asta, sufar pentru ca nu am o mama, pe umarul careia sa plang.
"Meg... imi pare rau", spune asezandu-se pe pat langa mine
"Nu Brit nu este vina ta", spun ridicandu-ma in fund, imi sterg lacrimile "Gata mi-a ajuns, sunt satula, daca fericirea nu ma vede, o fac eu sa ma vada"
"Meg... te rog sa nu faci ceva prostesc"
"Nu-ti fa griji"
"Bine eu trebuie sa plec, am avion spre Irlanda, nu vreau sa te las singura, dar..."
"Nu-ti fa griji, voi fi bine", mint desigur, acum chiar raman total singura... Ca atunci cand traiam cu asa zisa famile a mea, chiar daca stateam cu prietenii toata ziua, oricum seara ma gaseam singura in camera mea, plangand, si nimeni nu era acolo sa ma ajute, nimeni, eram doar eu si acei pereti... Unde erau parintii mei... Stateau cu soramea, se uitau diferite filme, faceau diferite activitati in familie... Exulzandu-ma pe mine... Eu niciodata n-am facut parte din acea familie, mereu eram pe planul doi
"Bine eu merg trebuie sa-mi fac bagajele'', spune si pleaca am mers si am facut o baie cu spuma, ma tot gandeam ce sa fac... nu pot continua asa... Este timpul pentru o schimbare in viata asta. Am esit din cada, m-am uscat mi-am prins parul intr-un coc dezordonat, mi-am luat pantalonii mei negri de piele si o camasa in carouri rosii, geacha, cheiile telefonul niste bani si am esit. Vroiam sa ma plimb mereu m-a ajutat. Am mers in parc era destul de pustiu ceea ce este bine, este liniste. Deodata me-a venit o pofta nebuna sa fumez. Adica n-am mai facuto niciodata, si uram persoanele care fumeaza dar acum sunt in asa stare cand as putea face orice ce. Si cum se spune mereu ajungem sa devenim ceea ce niciodata n-am crezut ca vom putea fi. Asta este viata... Am mers la o alimentara, mi-am luat un pachet de tigari o bricheta si un pachet de gume de menta. Am esit am scos tigara din acel pachet am aprinso si am incept sa trag ca te un fum, pana cand sa terminat nu-i asa de rau pana la urma. Am luat o guma si am inceput s-o mestec. Daca tot am zi libera de ce sa nu trec pana la cafenea sunt sigura ca ajutoar nu ar strica si mie ceva bani in plus la fel no sa-mi strice.
"Buna, fetelor, aveti nevoie de ajutor", le intreb cand intru
"Meg... desigur"
"Bine deci, merg sa-mi iau sortul si..."
"Meg avem o problema mai grava"
"Care?"
"Stii ca in fiecare duminica Sofia vine sa dea unele spectacole aici, ea este bolnava si nu are cine o inlocui si..."
"Nu eu nu cant, stiti ca nu pot canta in public", obisnuiam sa cant cand eram singura si odata fetele m-au prins cantand au inceput sa-mi bata capul ca trebuie sa-mi dezvolt talentul... Asta nu este talent...
"Meg, te rog, daca nu o inlocuesti s-a dus cu noi tu esti ultima noastra sansa", stiu ca o sa regret
"Aveti o chitara?"
"Da, vino sa-ti arat", nu stiu de ce am acceptat, dar daca stau sa ma gandesc mereu am scapat de durere facand ceva nou, ceva ce sa-ti de-a adrenalina, si avand invedere frica mea de scena si de public asta o sa-mi dea o adrenalina de o sa cad pe jos.
Sharlota mi-a dat o chitara, am acordato apoi am esit pe mica scena din mijlocul cafenelei
What would you do? What would you say?
How does it feel? Pretend it's OK
My eyes deceive me, but it's still the same
Pretend it's OK
I remember the day when we rowed all night
I wish that I could get the day back and tell you it's alright
Cause we all do the same thing, we just don't realize
That we're living on borrowed time
What would you do? What would you say?
How does it feel? Pretend it's OK
My eyes deceive me, but it's still the same
Pretend it's OK
I see the light that I'm chasing
A memory, but it's fading
When it's gone I'll be waiting
Knowing it's too late (knowing it's too late)
You chose the road that I'm walking
Now it's your soul that I'm caught in
And you're not hearing when I'm calling
Calling your name
One breath, one step, one life, one heart
Two words, two eyes, new beginning, new start
Too weak, too narrow, too short, too bright,
I'm better with you, here by my side
http://Versuri.ro/w/gfkdkk
What would you do? What would you say?
How does it feel? Pretend it's OK
My eyes deceive me, but it's still the same
Pretend it's OK
Nothing here, no one talking, knowing it's too late
But sometimes it can get so hard pretending it's OK
Nothing here, no one talking, nothing's gonna change
But sometimes it can get so hard pretending it's OK
What would you do? (what would you do?)
What would you say? (what would you say?)
How does it feel? Pretend it's OK
My eyes deceive me, but it's still the same
Pretend it's OK
What would you do? (what would you do?)
What would you say? (what would you say?)
How does it feel? Pretend it's OK
My eyes deceive me, but it's still the same
Pretend it's OK
Oh yeah
What would you do? What would you say?
Pretending ït's OK
What would you do? What would you say?
Nu stiu de ce am ales aceasta piesa dar a fost prima care mi-a venit in gand. Am fost aplaudata. Wow astia chiar ma ma aplauda adica le-a placut, ma asteptam sa se intample ca si in filme cand spectatorii arunca cu rosii in cantreti pentru ca nu le place n-a fost chiar asa rau. Dupa ce am terminat am inceput sa preiau comenzile.
"Buna, va pot lua comanda", al intreb pe un barbat, dar cand si-a ridicat capul am încremenit... era... o doamne nu se poate
#######################################:
Ce mai faceti? Cum scoala? Iata ca am mai terminat inca un capitol, sper sa va placa, cu toate ca ma indoiesc. Deci cine credeti ca era acel barbat. Vrea cineva sa incerce sa ghiceasca?
22/11/2015/Dany
CITEȘTI
Me Before You
FanfictionEa, Megan o fata, distrusa, inchisa in ea, nefericita, ranita. Ei, faimosi, fericiti, idoli. O zi, o singura clipa. Clipa care ai schimbat viata, in bine sau in rau? Asta este intrebarea. Va fi oare fericita sau asi va petrece tot restul vetii in in...
