Un an mai tarziu...
Sara POV.
-Sara...?Îmi mai arăți mult patul tău?aud o voce cunoscută întrebând.
Intru în camera mea si mă duc spre laptop unde îmi apare fața blondului meu, Ryan.
-Scuze, Ryan.Am uitat de tine.spun asezându-mă în dreptul camerei web.
După ce eu și Ryan am fost în sfârșit un cuplu, l-am bătut la cap câteva săptămâni bune să se întoarcă la facultatea din Canada și acum vorbim pe Skipe fiecare minut liber.
Asta făceam și mai devreme, apoi eu m-am dus până la baie și am uitat de blondul cu șuvițe albastre care mă aștepta pe Skipe.
-Așa repede uiți tu de logodnicul tău?întreabă el râzând.
-Mai taci!Krista nu știe faza aia!spun eu asigurându-mă că nu ne aude nimeni.
-Încă nu i-ai spus că te-am cerut în căsătorie?
-Nu.
-Ok, ok.zice el.Uite ce am eu aici!spune arătându-mi un plic.
-O factură?N-am bani!zic eu râzând.
-Nu o mai face pe fraiera că nu-ți stă bine!spune el deschizând plicul.E biletul meu de avion!Aproape am terminat examenele.
-Și biletul lui Derek?întreb.
Ce?Am uitat să menționez că și Derek e in Canada la aceeași facultate ca Ryan?Upss...
-Să și-l ia singur.Eu abia am avut bani de al meu...
-Nu te mai plânge atât.Domnul O'Connor iți trimite in fiecare lună bani!
-De unde ști tu ce face tata?întreaba el nedumerit.
-Fiindcă merg o dată pe săptămână în vizită la ai tăi.
-Și mie când aveai de gând să-mi spui, maimuțo?întreabă el "rănit".
-Credeam că ți-au spus ei!mă apăr eu.
-Nup.Lăsând asta...Ghici ce fată minunată, lumina ochilor mei face 18 ani în mai puțin de o lună!
-Hm...Habar n-am.Cine-i?fac eu pe fraiera.
-Tu, deșteapto!La mulți ani, iubito.
-Mai e o lună.spun.
-Nu-mi pasă.Am vrut să fiu primul care îți spune.zice el zâmbind.La ce te gândești?
-La faptul că a trecut un an decând avem o relație la distanță și suntem la fel ca la început.spun eu.
-Asta pentru că suntem facuți unul pentru altul.zice el zâmbind.
-Și pentru că ai venit aici de Crăciun, Paște, ziua Kristei...Și te mai plângi că n-ai bani.spun râzând.
-Ști de cât timp nu ne-am mai văzut?întreabă el.
-De vreo 2-3 luni, cred.spun.
-Nup.Nu ne-am mai văzut de 3 luni, 2 săptămâni și 6 zile.
-Zici că ești Krista.Ea știe exact de cât timp ea și Derek sunt împreună.
-N-am mai vorbit de mult cu Krista.Care mai e faza?
-Păi...încep eu.În mare parte "plânge" după Derek.Dar acum două săptămâni și-a luat permisul.
-Tare.
-Nu-i tare!spun.Și-a luat permisul înaintea mea!mă plâng eu.Și pot spune că și bună-mea conduce mai repede decât ea.
-Doar pentru că tu conduci cu 180/oră nu înseamnă că toată lumea face la fel.zice el râzând.
-A fost pe autostradă!mă apăr eu.
-Jake ce face?schimbă el subiectul.
-Eh, nu știu.De obicei când încercam să vorbim sfârșim prin a ne înjura așa că...
-Mai e cu Sophia?
-Nup.S-au despărțit două zile după ce ai plecat tu.Încep să cred că Sophia a stat cu Jake doar ca să fie aproape de tine...spun eu mușcâdu-mi buza.
-Uuu, ești geloasă, mami?întreabă Ryan pervers.
-Vezi să nu!Jake strigă asta în fiecare zi.Acum e cu una Lana.
-Lana...râde Ryan.
-Ești așa un copil de gradiniță...oftez eu știind că mai mult ca sigur Ryan râde pentru ca știe ce iese dacă întorci numele...
-Dar sunt copilul tău de gradinița.
-Nu nu.Eu n-am copii.Îs inocenta.
-Cum spui tu...
Cu o seara inainte ca Ryan si Derek sa plece in Canada ne-am strans toti in sufragerie si am inceput sa jucam diferite jocuri ca Pititea, Nu te supara frate, chiar si sah, unde evident ca mi-am luat bataie.
-Deci...incep eu.Mi-ai luat vreun cadou?intreb.
-Da...
-Ce-i?
-Nu-ti zic.spune el razand rautacios.
-De ce?Haide!Spune-mi!Te rog!Te rog!Te rog!
-Nu, nu, nu, nu nu.zice el categoric.
-De ce?
-Pentru ca vreau sa fie o surpriza!spune el punandu-si mainile in san.
-Dar...incep eu dar sunt intrerupta de Ryan care si-a pus mainile la urechi si a inceput sa strige:
-La, La, la la la la la la la...
-Nu mai vrei sa vorbesti cu mine?Foarte bine, vorbeste singur.spun inchizand laptopul.
Ma ridic de la birou si merg in bucatarie unde o gasesc pe Krista vorbind prin Skipe cu Derek.
-Hei, ce f...incep eu dar sunt intrerupta de Krista care imi facea semn sa tac.Bine!
Ies din bucatarie si merg in living unde de data asta il gasesc pe Jake invatand.
-Nu se poate!Inveti!incep eu sa fac misto de el.Minune de la Dumnezeu!
-Mai taci!striga el la mine.
-Care-i faza Praslea?Ai vazut ca la facultate nu poti copia?
-Te urasc asa de mult.spune el serios.
-Si eu te iubesc.continui eu sa-l enervez.
-Vrei, te rog, sa ma lasi in pace?intreaba.
-Uuu, te rog?Cine esti tu si ce-ai facut cu Jake cel adevarat???intreb trantindu-ma pe canapea.
-Sara, am mult de imvatat!Lasa-ma te rog in pace.spune el rugator.
-Bine, bine.Nu-s chiar asa rea.spun iesind din living.
Frate...nimeni n-are chef de mine azi.Ma plictisesc!!!
M-am intors in camera si am deschis laptopul.
-Inca mai esti aici?intreb eu la vederea fetei lui Ryan.
-Normal ca sunt.Te asteptam in caz ca fratii dinamita sunt ocupati.spune el zambindu-mi.
-Dragut.Mersi.spun.
-Cu placere.Acum...Ce zici daca ma "ajuti" sa-mi fac bagajul?intreaba el ridicandu-se.
-Bagaj?Dar cand vi?
-Peste 3 saptamani.zice el zambind.
-Si-ti faci bagajul acum?
-Da.Ce?Nu vrei sa ma ajuti?intreaba el facand botic.
-Normal ca vreau sa te ajut.spun.
-Atunci ajuta-ma.spune el indreptand camera spre o gramada de haine si un geamantan.
Oh, mama cata munca...
Bum-bum-bum!Uite cine a revenit!Eu!Si Sara.. :))Mi-a fost dor de voi, buburuzelor!
