Sara POV.
-Ce vrei de la mine?il intreb eu pe Jake ziua urmatoare cand am ramas singuri in apartament.
El statea in camera lui si citea o revista care parea sportiva, dar care stiam destul de bine ca avea poze cu tipe in bikini la fiecare doua pagini.Cand i-am adresat intrebarea si-a ridicat privirea spre mine si-a ridicat sprancenele mirat, apoi mi-a zis pe un ton bland si foarte prietenos:
-Nu vreau nimic de la tine, Sara.De ce ai crede asta?
-Pai nu i-ai spus Kristei ca eu si Jason ne-am...-m-am oprit stanjenita, apoi mi-am lasat privirea in jos, simtind cum rosesc-...sarutat.
-Ai fi vrut s-o fac?intreaba el calm
.
-NU!spun eu categoric.
-Asa ma gandeam si eu.zice el revenind la revista lui.
-Dar de ce nu ai facut-o?intreb eu inca nelamurita.
El s-a uitat la mine pret de cateva secunde lungi ca orele, apoi a oftat din toti rarunchii si mi-a facut semn sa ma asez langa el, pe pat.L-am ascultat si m-am asezat privindu-l curioasa.
-Stiu cum e sa faci o greseala de care sa iti para foarte rau si sa vrei din tot sufletul sa o repari, sau sa nu se fi intamplat sau pur si simplu sa dispari de pe planeta.Stiu cum e sa te fiarba efectiv, sentimentul ca ai dat-o in bara rau de tot si ca nimic din ce ai face nu poti readuce lucrurile la normal oricat de rau ti-ar parea.Stiu ca e oribil sa faci o greseala care in mare parte nici sa nu fie din vina ta, dupa cate am inteles din mesajul ala Jason s-a napustit asupra buzelor tale, si sa vrei sa scoti acea persoana din viata ta.Am trecut prin asta o data, Sara.Stiu ca e oribil si ca aceasta greseala poate aduce o suferinta a dracului de mare, iar eu nu vreau ca tu sa ai parte de aceasta suferinta.Tocmai de asta ai cuvantul meu de onoare ca n-am sa suflu nimanui o vorba despre ce s-a intamplat intre tine si Jason.Daca tu crezi si vrei sa-i spui lui Ryan, bine, dar te asigur ca eu nu am sa-i spun nimic, niciodata.a spus el uitandu-se fix in ochii mei.
-Jake, tu te-ai lovit la cap?De ce esti asa dragut si intelegator?
-Am obosit sa ma cert cu tine.Vreau sa fim din nou prieteni.
-Iti multumesc Jake.m-am trezit spunand.Stiu ca va trebui sa-i spun lui Ryan o data si-o data, dar cand vom fi fata in fata.
-Cum crezi tu.Daca te pot ajuta cu ceva sa-mi spui.spune el cu un aer intelegator
Intre noi fie vorba, cred ca Jake asta s-a lovit tare la cap de-mi vorbeste mie asa de frumos, dar hei, de ce sa nu profiti de bunatatea lui in rarele momente cand se poate?
-Si cand spui ca ai trecut prin asta -incep eu putin nedumerita- te referi la momentul cand...
-Te-am inselat cu Hannah.incheie el enuntul.
Am ramas socata.Voiam sa spun "momentul cand ai devenit un om de-al lui Luke".In niciun caz nu-mi trecuse prin minte ca despre mine e vorba aici.
-Jake, tu ma...am inceput eu plina de elan, dar mi-am pierdut glasul cand pe laptopul meu deschis a aparut fata lui Ryan, iar Jake a deschis apelul pe Skipe.
-Sal'tare toata lumea!spune el vesel.
-Salve, ba.spune Jake zambindu-i.
Eu am ramas inghetata, stana de piatra.Nu am putut scoate niciun cuvant din cauza sentimentului urias de vina care se instalase in stomacul meu.Ciudat e, ca am avut senzatia ca am citit acelasi sentiment si in ochii lui Ryan.Ce prostie!
-Sara...esti bine?ma intreaba el ingrijorat.
-Sara e doar obosita.Azi am fost prin tot supermarket-ul in cautare de cereale Lucky Charms.spune Jake.Cam e vina mea ca e asa.
-Oh, inteleg.
Nu pot sa cred.Jake minte ca sa ma acopere!Adica ai zice ca e ceva normal sa minti pentru un tip ca Jake, dar aparentele inseala.Nu sufera minciuna gram, sau mai bine zis, nu suferea.
-Da, frate.Ai picat intr-un ceas cam nepotrivit, daca vrei ma suni pe Skipe-ul meu si merg in alta camera s-o las pe Sara sa se odihneasca.Ai vazut meciul de basket de aseara?I-au facut praf cei de la Chicago Bulls!striga el entuziasmat.
-Stiu!A fost incredibil!Mai ales ca si-au revenit pe parcurs!La inceput nu credeam ca o sa-i bata, la cate puncte au pierdut.Ai vazut cand antrenorul a cerut pauza...
Mintea mea a intrat in ceata.Nu e ca nu-mi placea sa-l ascult pe Ryan turuind ca o moara stricata despre basket, pentru ca de fapt adoram asta , dar acum chiar nu era momentul potrivit.
Simteam ca imi va plesni capul, atat de tare ma durea.Aproape fara sa-mi dau seama, Jake a luat laptopul si a iesit usor din camera, iar cuvintele lui- " Somn usor, Sara" -au ajuns la mine plutind pe un nor de ceata si vinovatie.
Am mormait un "si tie" jalnic, apoi m-am ridicat greoi din pat si am mers la baie.
Am aruncat tricoul si pantalonii scurti in cosul cu rufe murdare pe care maine Krista, pentru ca e saptamana ei de facut curatenie, avea sa le bage la spalat.
Am pus si lenjeria peste ele, am inchis cosul si am intrat in cabina de dus, potrivind apa la mai mult rece decat calda, apoi m-am lipit de perete lasadu-ma sa alunec incet pe langa acesta pana cand fundul meu a atins gresia de pe jos.Mi-am adus genunchii la piept acoperindu-mi intr-un fel goliciunea si am ramas asa, cu apa jucandu-se in parul meu ondulat de un rosu inuman si contopindu-se perfect cu lacrimile mele pret de cateva ore bune.
