Break the rules

I

De 5 ani sunt locotenent șef la secţia de narcotice din San Francisco si de 3 ani lucrez la nenorocitul ăsta de caz. 100 de detectivi au incercat sa-i dea de urma lui Rodriguez, unul dintre cei mai mari narcotraficanti si niciunul nu a reusit. Recent cei de la sectia din Los Angeles, respectiv bunul meu prieten Damian Moore, mi-a promis ca-mi trimite cel mai bun om al său. Si, iata-ma aici, in biroul meu, înconjurat de teancuri de acte, asteptand pe cineva numit detectivul James. Dumnezeu să mă ajute , el era ultima mea speranta. Eram prins cu hârtogăria cand aud pe cineva că-si drege glasul. Ridic privirea si vad o fata frumoasa, îmbrăcată la costum cu un aer serios.
-Te pot ajuta cu ceva?(o intreb curios. Cum a ajuns in biroul meu oare?)
- Întrebarea e, cu ce te pot ajuta eu! Detectivul Amanda James, sectia de narcotice L.A .
- Doar nu vorbesti serios?( o întreb șocat. O femeie? Damian mi-a trimis o femeie? Una care pare ca abia a absolvit? Unde e experienta, dexteritatea si ingeniozitatea?)
- Ai ceva împotrivă?(mă intreaba sarcastica)
-Da, trebuia sa primesc un om cu experienta care sa-mi găsească un interlop, nu o puștoică.( spun iritat de atitudinea ei)
- Uite locotenente, sunt cea mai bună din L.A . Am promovat cu cea mai mare medie, statisticile mele sunt impecabile si stau inca de la nastere in preajma sectiei de politie!
-Prea înţepată, nu poţi fi un detectiv discret!( îi arunc cuvintele fără reţinere. E adevărat, e prea întepata si nervoasă. Un detectiv trebuie sa fie calm si discret, ca o felină.)
-Uite, tu m-ai vrut aici. Eu pot sa plec iar tu rămâi cu ce ai. Stai, tu nu ai nimic!(imi râde in faţă)
-Fie, stai! La prima greseală te trimit inapoi de unde ai venit. Nu o sa te las sa-mi sabotezi cazul!( îi spun autoritar. Nu o sa reziste prea mult aici!)
-Îngâmfatule!(pufăie si se pregătește sa iasă.)
-Înca ceva detective James, eu sunt șeful aici iar pentru tine sunt locotenentul Wilson.( spun afisand o postura impunătoare. Trebuie sa mă respecte!)
- S-o crezi tu!(imi spune ironica si iese)
Ce-i neregula cu ea? E înţepată, neroadă, la fel de subtilă ca un elefant si imi submineaza autoritatea. De ce naiba mi-a trimis-o Damian pe cap? E o belea!
- Jenifer, fa-mi legătura cu locotenentul Damian Moore din L.A si pune-o la curent pe detectivul James cu cazul!(imi anunţ secretara)
- Linia 4, domnule!(îmi striga si ridic receptorul)
-Daniel, omule ce placere sa te aud. A ajuns detectivul James?(imi raspunde Damian pe un ton relaxat)
-A ajuns! De ce nu mi-ai spus ca e o femeie, asa tânără. Damian nu o pot băga in asta, nu are experientă!(ii spun aproape îngrijorat de situatia ei. E un caz foarte periculos iar ea prea tânără.)
-E cea mai bună! Are doar laude de la academie si o mosteneste pe mama ei, Lauren James!
-Glumesti? Lauren James e mama ei?( Lauren James e o legenda, femeia minune a Americii. A rezolvat toate cazurile impecabil, nimic nu i-a stat in cale. Sa ma ia naiba, a fost profesoara mea la academie 2 ani. Era mai dura decat insusi directorul!)
-Nu glumesc deloc, e fata leoaicei! Acum, acorda-i credit si nu te mai plange ca un fătălău! Am treabă!(spune si închide)
Firar, viaţa mea se complică! Acum trebuie sa-i port de grija detectivului. Daca păţește ceva, Lauren mă distruge!
Am decis sa imi distrag atentia cu munca. Munca inainte de toate. Eram din nou prins cu hârtiile cand Jenifer ma anunţă ca ma sună de la spital.
-Locotenentul Wilson!(spun eu serios)
-Daniel, sunt Cindy. A mai venit unul!
-Încă unul cu supradoza? Firar Cindy e al doilea săptămâna asta. Ce-i neregulă cu drogul ăsta? Trebuia sa-i faca euforice nu sa-i omoare.(sunt șocat. Tot mai multi puști mor din cauza drogului ăsta)
-Stiu! Ti-am spus ca Amfitrion e altfel. Rodriguez trebuie sa-l fi creat in laboratoarele lui. E prea puternic pentru pustii ăstia.
-Cum se simte? Pot vorbii cu el?( nimeni nu imi poate spune nimic despre dealeri. Toti au aceiasi poveste. Au pus banii intr-un coș de pe strada Kings si au plecat. Intr-o jumatate de ora s-au intors si, in acelasi coș au gasit pachetelul. Speram sa aiba macar el alta.)
-Prea devreme, e la terapie intensiva. Te anunţ eu cand e lucid.
-Bine. Hei Cindy, ce zici de o iesire dupa program?
- Sigur, mă iei la 7?
-Asa sa fie!(spun si închid)
Cindy este divorţată, lucreaza la spital si ma ţine la curent cu cazurile de supradoza. In timpul liber, ne tinem de urât. E o companie placuta si, se pricepe la anatomie.
Am continunat sa studiez cateva date cand in biroul meu isi face aparitia detectivul James.
-Șefu' am o idee!
- Locorenent Wilson, chiar!(îi arunc eu sarcastic)
-Da,da acum asculta-ma! Până acum ai fost înconjurat de idioţi, noroc cu mine. Stii cercul de prieteni a lui Rodriguez, stii cum actionează dar nu stii cum arată? Am dreptate?
-Continuă!(o îndemn eu, curios de ceea ce a aflat. Ochii îi strălucesc, jubilează de fericire. Oare ce-i trece prin cap?)
-Rodriguez nu e prost! Nu face el tranzactiile, nu receptioneaza marfa si clar nu face el lucrurile murdare. Atunci unde se afiseaza? Cum încheie parteneriatele?(mă întreabă încântată)
-Desigur, dă petreceri unde se întâlnește cu partenerii de afaceri!(spun eu aproape mandru de ea. Chiar e fiica leoaicei!)
- Bingo locotenente. La petreceri sigur va tine un toast sau un discurs pentru a-si îndimida partenerii. Sigur va fi cel mai pazit om din sală deci, o sa ne putem da seama cine e.
-Foarte bine, detective James! Întrebarea e, cum aflam de o asemnea petrecere si cum intram.(firar, fata chiar a reusit sa stipuleze o breșa. Poate chiar avem o șansă)
-Puneti oamenii la treaba. Am citit in dosar ca ai pe cineva infiltrat. Spune-i sa-l anunte pe omul lui Rodriguez ca un narcotraficant din Mexic are o propunere de afaceri pentru el. Noi doi, ne vom dechiza si așa o să intram. Tu o sa fi narcotraficant iar eu dama ta de companie.( spune si zâmbeste triumfătoare)
-Extraordinar detective! Daca mai lucram la atitudinea ta si rezolvam cazul, zău că te promovez!
-Ce-i neregula cu atitudinea mea?(mă întreabă iritată)
-Tot! Tu, nu mă respecti. Uite detective felul in care imi vorbesti i-ar putea face pe agenti sa creada ca suntem prieteni. Noi nu suntem prieteni!
-De ce nu? Ce e rau in asta?
-Nu stiu ce reguli impune locotenentul Moore dar, in sectia mea orice fel de relatie intre agenti este interzisa. Nu-mi pasa ca esti fata leoiacei, vreau sa respecti regula asta asa cum o facem noi. Priceput?(suna ca o amenintare dar trebuie sa o fac să înteleaga ca disciplina e cea mai importantă in sectia asta!)
-Da, locotenente Wilson!
-Foarte bine!(desi a raspuns ironic, o sa trec cu vederea de data asta.) Esti libera panâ la noi ordine! (Dă din cap si pleaca. Sper ca nu am fost prea dur cu ea dar... Regulile sunt reguli!)