Break the rules

VII

M-am trezit pe la miezul noptii, auzeam cateva aparate care-mi monitorizau starea. Erau o lumină ciudată care venea de la aparatele din jurul meu. Era pentru prima data cand puteam sa observ camera. Mi-am plimbat lenes ochii pana cand, in coltul din dreapta am observat o silueta micuta pe un fotoliu micut care, respira alene. Am crezut ca e Cindy dar privind-o mai atent am realizat ca e domnisoara James.
-Samantha!(m-am trezit rostindu-i numele apoi m-am oprit. Nu voiam sa o trezesc. Dormea atat de linistita)
Am privit-o indelug. Pentru prima data ii priveam chipul nu sânii sau picioarele lungi. O priveam pe ea. Avea un chip micut, cu parul ei lung brunet revasat in valuri peste chipul ei. Repira incet, cu buzele putin intredeschise. Si ce buze, mici si rozalii, îmbietoare. Era frumoasa. Ii priveam pielea albă, imaculată, linia maxilarului atat de bine conturată. In timp ce o priveam m-am trezit incercand sa ma ridic, erau prea multe fire lipite de mine ca sa ma pot ridica. Voiam sa o acopar cu o patura, parea atat de firava.
-Pss, Samantha! Samantha, pss!(am strigat-o incet. Si-a deschis ochii somnoroasa, privindu-ma intrebatoare)
-S-a intamplat ceva?(mă intreaba preocupata)
-Nu... eu... doar.... Ia patura, o sa-ti fie rece!
-E un ordine locotenente?(mă intreaba sifdatoare. Firar e mult mai bine cand doarme. Gura ii strica frumusetea!)
-Nu, e o rugaminte. Te rog sa iei patura. O sa racesti si se presupune ca trebuie sa petrecem ceva timp impreuna.(i-am spus eu. Chiar era in fact o rugaminte. Nu voiam sa raceasca, nu stiu de ce dar nu voiam)
-Bine atunci, imi spune si ia patura de la picioarele mele. Am observat-o cum se cuibareste in fotoliu si se acopera cu patura. S-a facut dintr-o data atat de mica. M-am privit cateva clipe, parea ca adoarme dar nu.
-Culcate Wilson, stiu ca ma privesti! Nu am nevoie de dadaca, tu ai!(imi spune obosita)
-Poti sa apreciezi un gest frumos? Nu, normal ca nu. Femeile sunt independente, nu avem voie sa le purtam de grija!(am pufnit ironic)
-Bine Wilson, noapte buna! Multumesc pentru atentie!
Am zâmbit in sinea mea. Am privit-o totusi pana a adormit. Da, e intradevar frumoasa!
Stai! NU, NU, NU! Asta e imposibil. Nu e frumoasa!!! E subordonata mea, e doar abila si eventual inteligenta. In nici un caz frumoasa. NU, EA NU E FRUMOASA. Mi-am tot repetat asta in minte pana cand am adormit.
Zgomotul din salon m-a trezit, am privit in jur, era dimineata. Nu mai eram conectat la aparate si in jurul meu erau un doctor, Cindy si Samantha, adica domnisoara James. Cindy si doctorul ii dadeau cateva indicatii. Mi-am dres glasul pentru a le atrage atentia.
-A, te-ai trezit dragule! Bun,bun, bun. Azi te lasam acasa, pana la sfarsitul saptamanii trebuie sa nu te obosesti deloc si sa fi mereu sub supraveghere. Intelegi dragule? Nu ai voie sa o gonesti pe Samantha!(imi spune Cindy zambind dar, pe un ton autoritar)
-Da să trăiţi!(am spus eu pe un ton glumet)
-Bine dragule, plec. Am treaba, copii astia nu se invata minte. Am un pusti care-mi face multe probleme. Sam o sa te ajute sa te imbraci. O sa trec pe la voi maine sa vad cum va descurcati. O sa stati la tine, nu? Bine-nteles ca da, tu nu ramai nicaieri peste noapte. Bine, pa dragule!(imi spune grabita in timp ce ma saruta tandru pe obraz. Femeia asta e ca un titirez. I-am zambit inainte sa plece din salon)
-Deci, esti gata sa mergem?(imi spune domnisoara James, fluturand cheile de la masina mea. Cacat, bine-nteles ca ea trebuie sa conduca.)
-Da, da-mi doar cateva minute sa ma imbrac.
-Esti sigur ca te descurci?
-Domnioara James, am fost otravit nu sunt invalid, da ma descurc!
A iesit din salon iar eu am incercat sa ma ridic. Firar, eram mai slabit decat credeam. Aveam dureri infioratoare de stomac ceea ce ma facea sa gem de durere la orice miscare. Dupa 15 minute, am iesit din salon abia tinandu-ma pe picioare. Domnisoara James ma astepta rabdatoare in fata usi, i-am zambit.
-Asta e pentru tine!(spune si imi face semn spre scaunul cu rotile de langa ea)
-Nu am nevoie de el!(am pufnit suparat)
-Haide Wilson, te-am auzit gemand de durere. Doar daca nu vrei sa-mu spui ca gemetele erau din alte motive?(spune si ma priveste amuzata)
-Amuzant,da. Amuzant!(am spus in timp ce m-am asezat in scaun, strambandu-ma de durere)
-Foarte bine Wilson. Acum, sa-mi spui cum ajungem la tine acasa!
Am tras aer in piept, trebuia sa ma pregatesc psihic pentru asta. Nimeni inafara de Cindy nu a fost la mine acasa. Dar nici macar Cindy nu a ramas mai mult de o noapte. Dimineata era plecata inainte de micul dejun. I-am dat cateva indicatii, parea ca a inteles pana am ajuns la masina. M-a ajutat sa ma urc pe scaunul din fata, a pliat scaunul cu rotile apoi s-a urcat la volan. Si-a indreptat privirea spre mine apoi mi-am prins centura, atingandu-ma usor. Daca nu aveam dureri asa mari, probabil ma excitam ca naiba.
Si-a indreptat privirea spre volan, parea neincrezatoare. Impala mea sigur nu era visul unei femei.
-Sti sa pornesti asta dulceata?(i-am spus eu ironic. Normal ca nu stia)
-Da, sigur. Trebuie doar sa bag cheia in contact....
-Bine-nteles ca trebuie. Si o sa o bagi in contact in partea dreapta, jos.
-Da, asta urma sa fac. Nu am nevoie de ajutorul tau. Stiu sa conduc o masina.
-Normal ca stii. Esti o femeie independenta in fond, nu?(am privit-o razand. Urma sa fie o calatorie tare interesanta. E prima femeie care imi conduce masina. Sper sa se comporte frumos cu ea, altfel... )
-Da, independenta!(imi spune si apasa acceleratia prea tare. )
-Iubito, masina asta e mai scumpa ca viata ta. Si e clar mai veche decat tine, ai face bine sa nu o ranesti!(i-am spus autoritar. Ce masina crede ca conduce? Un jaguar?)
-Esti un prost Wilson!(spune si isi baga castile in urechi, conectandu-le la un ipod micut, albastru. Am enervat-o. Bine, o sa fie o saptamana interesanta. Macar atat. O sa o fac sa ma urasca atat de tare incat sa-si doreasca sa plece. Asa e cel mai bine. Nu putem dezvolta sentimente unul pentru celalalt)