Break the rules

V

-Pe dracu si pe măsa!(am înjurat nervos in timp ce urcam in masina. Acum m-am trezit sa am mustrari de constiinta? Firar, fusesem atat de nervos incat am realizat tarziu ca purtam doar o pereche de pantaloni scurti si un tricou, cat despre părul meu... imaginea sefului pe care doream sa o afisez)
-Jenifer, am tipat in telefon in timp ce ieseam pe aleea casei! Vreau adresa domnisoarei James. Acum!(vocea mea suna disperata. Am apreciat ca nu a pus intrebari)
-Imediat domnule, o secunda!(imi spune somnoroasa. Cred ca are nevoie de o vacanta)
-Nu am o secunda Jenifer. Acum!(am tipat disperat, am auzit-o trântind cateva lucruri pe jos inainte sa-mi raspunda)
-Stanford Lane 5A, domnule.
-Atat pentru moment. Inca ceva, dormi o ora in plus!
-Multumesc domnule. (Mi-a spus vizibil usurata)
Jenifer imi era indispensabila. E mana mea dreapta. Pot sa inlocuiesc detectivi, politisti sau medici dar niciodata pe Jenifer. E o secretara discreta si imi întelege stările. Nici acum nu a pus intrebari, simtindu-mi nervozitatea din voce.
Eram in panica, mai avea 5 minute asa ca am trecut cateva semafoare pe rosu. Am ajuns in fata casei ei si am batut alarmat la usa. In fata mea apare domnsioara James care, purta doar o pereche de pantaloni, mult prea scurti, si un maieu alb. Din cauza aerului rece, prin maioul rece i se vedeau sfârcurile întarite. Câcat, nu-i momentul Wilson!
-Ce Dumnezeu? Locotenete, chiar nu e momentul pentru niste scuze!(imi spune somnoroasa si Dumnezeule ce voce are!)
-Doar taci, vino!(spun si o târăsc dupa mine in masina)
-Protestez! Nu-mi poti da ordine in afara sectiei!(riposteaza nervoasa. Oare de ce nu ma asteptam la altceva?)
-Taci! Taci pentru o secunda macar!(am tipat nervos in timp ce inchideam usa masinii)
-Ce naiba Wilson? Esti somnambul? Ai incercat si tu ceva legale? Ai luat-o razna?(ma intreaba tremurand de frig desi in masina era relativ ok. Mi-am tras tricoul peste cap si i l-am întins. A parut ezitantă)
-Doar ia-l, nu imi pot permite sa racesti. Nu admit concedii medicale pentru o simpla gripa!(si-a dat ochii peste cap apoi a luat tricoul. Ii era mare, dar slava cerului, sânii ei erau acum departe se vederea mea si la fel si o parte din picioarele ei!)
-Acum, imi spui si mie ce se întampla? Daca cautai un motiv sa te dezbraci in fata mea, o puteai face in casa, stii tu? Ca oamenii normali?(imi spune amuzata de replica ei O credea inteligenta. Se juca din nou cu nervi mei.)
-Taci putin! Vorbesti mult si ma obosesti. Sunt aici cu un scop!( a vrut sa mai zica ceva dar, spre surprinderea mea, a tacut)
Au trecut 20 de minute si nimic. Nicio bomba, niciun sunet de arma si nici macar o urma de om pe strada. Imi simt telefonul vibrand si il deschid alarmat. Aveam un mesaj:
"Cam rușinos sa apari la usa unei femei la miezul noptii... Ce o sa creada cetăţenii acestui oras daca, mâine in ziar, il vor vedea pe marele locotenent Wilson , dezbracat, in masina cu o colega? Mare pacat, atat de prompt in salvarea domnisoarei James si nici macar nu te poti bucura de ea... Pfiu, ce picioare. Ai o vointa de fier locotenente! Apropo, mai treci pe la sala! Iti iesi din forma!
Cel mai mare cosmar al tau, xoxo"
Am citit fara sa respir mesajul apoi am lovit furios volanul si am iesit din masina ţipând. Stiam ca undeva in apropiere se afla si EL!
-Iesi afara nenorocitule! Haide, infrunta-ma nimic ce esti! Nu te mai ascunde dupa anonimat! O sa te gasesc oricum, sa-ti pazesti spatele!(am urlat ca un câine turbat dar nimic. Liniste, doar liniste)
-Uite Wilson, e prea dimineata sa-ti suport nebunia. Cauta un psiholog sau ceva!(imi spune furioasa domnisoara James. De data asta avea dreptate. Am aparut ca un nebun la ușa ei)
-Ai dreptate, a fost o nebunie. Imi pare rau domnisoara James! Ne vedem maine la sectie.(am spus aproape spăsit)
- M-ai concediat!(tipa la mine parca si mai furioasa)
- Am gresit, bine? Vin-o la sectie daca vrei lamuriri despre seara asta.
- M-ai umilit, m-ai concediat iar acum iţi bati joc de mine. De ce naiba m-as întoarce?
-Pentru ca am vrut sa-ti salvez viata, nerecunoscatoare ce esti! Oare cum reusesti sa ma enervezi mereu?( am strigat eu nervos. Frumoasa da' guraliva. Incredibil cum le gasesc)
-Sa-mi salvezi viata? De ce? De un vis cu David Beckham? Eu te enervez? Tu ai aparut ca un bezmetic la ușa mea! Tu m-ai târât dupa tine in masina unde ai inceput sa te dezbraci, facandu-ma sa o iau razna! Dar da, ai dreptate, eu te enervez!(tipa nervoasa domnisoara James. Ma jur ca nu am vazut nicio femeie reactionand asa de la Cara. )
-Controleaza-te domnisoara James!(am spus si am intrat in masina, demarand in tromba inainte ca ea sa ma vada zambind. Deci si eu am afectat-o pe ea cu prezenta mea. Asta e bine, inseamna ca nu sunt doar eu o problema)
A fost o noapte haotica dar, jur pe mormantul surorii mele ca nenorocitul ala va plati! Era târziu pentru somn, ora 5 era aproape. M-am dus in dressing si mi-am schimbat pantalonii apoi mi-am luat un alt tricou. Am zambit instantaneu amintindu-mi ca celalat tricou al meu e la domnisoara James. Oare cum o sa mi-l înapoieze... defapt o sa mi-l inapoieze? Imagini cu ea, purtandu-mi tricoul prin casa mi se derulau prin cap. Instantaneu am simitit cum o erectie puternica era pe cale sa se produca. Ce efect are asupra mea!
-Câcat, chiar am nevoie sa alerg!(am spus pentru mine. Aveam doua optiuni: fie imi terorizam subordonatii cu atitudinea mea, fie imi pierdeam autocontrolul in preajma domnisoarei James si săream la propriu pe ea. Nu-mi permit niciuna. Alergat sa fie!)