Break the rules

IV

-Daniel, trebuie sa vorbim!(intra Ros fara sa bata in birou)
-Hmm?(spun neatent aproape scăpând fotografia din mână
-Imi pare rău. Nu am vrut să te deranjez!(ma priveste sceptic inainte sa se aseze pe scaunul din fata biroului meu)
-E in regula! Ziceai ca vrei sa vorbim?(incerc sa schimb subiectul. Nu vreau sa vorbesc iar despre asta. Nu din nou!)
-Mai poate aștepta. Ti-e dor de Cara, nu-i asa?(cacat, iar incepe discutia asta!)
-Sunt băiat mare Ros, ma descurc!
-Nu-i vorba de asta. Niciodata nu vrei sa vorbesti despre ea. Stiu ca ai multe lucruri de spus. Esti baiat mare dar inainte de asta esti om. Ce s-a intamplat?
-Mor de dorul ei, Chris. Acum cand sunt atat de aproape de Rodriguez, totul imi aminteste de ea. O văd la fiecare pas!(spun incercand sa-mi ascund emotia din glas)
-Sti, uneori si mie mi-e dor de ea. Era unica! Plina de energie, idependenta si nepăsătoare. Era așa specială.
-Exact ca domnisoara James!(am mormăit eu)
-Ce?(ma intreaba Ros probabil neînţelegând ce am zis. Eu multumind cerului!)
-Ziceam ca si tu ai iubit-o pe Cara, nu-i asa? Nu ai zis niciodata nimic din cauza mea?
-Cara a fost minunata, dar tu ai fost masculul alfa. Nu ma puteam compara cu tine. Sora ta te-a avut mereu ca model desi nu a recunoscut niciodata.
-Poate. Daca mai conteaza mi-ar fi placut sa fi tu cu ea. Sunt sigur ca ai fi putut sa o faci fericita.(am spus eu nostalgic. Uneori vreau sa renunt la tot apoi imi amintesc ca trebuie sa o răzbun)
-Poate, dar ea a ales altfel.
-Nu ea, jegul de Rodriguez. Pentru asta. Pentru drogul pe care i l-a vandut, Rodriguez o sa plateasca cu viata. Jur pe memoria lui Cara!(am spus simtind cum sângele imi fierbe in vene)
-Așa o sa faci.(imi spune Ros cu speranta. Stiu ca si el isi doreste asta la fel de mult ca mine)
-Acum, despre ce vrei sa vorbim?(spun in timp ce pun fotografia Carei inapoi in seerta)
-Despre detectivul pe care-l vrei. Nu am resurse sa-ti aduc unul nici macar din Chicago. Ti-am dat tot ce ne putem permite, nu mai am altceva!
-Ros, nu-mi pasa. Am nevoie de un detectiv pana saptamana viitoare, la petrecerea lui Rodriguez!
-Sa te ia naiba. Ce ai facut cu detectivul James?
- Nu s-a potrivit cu sectia. A plecat!
-Cu sectia sau cu un anume Daniel Wilson? Bastard nenorocit adu fata inapoi, datorita ei ai facut progrese.
-Ros, nu abuza de prietenia noastra. Te iubesc dar daca imi mai vorbesti odata asa, ăsta o sa fie ultimul tau loc de munca. (Ii spun amenintator si il vad cum se ridica si se indreapta spre usa)
-Pe dracu si pe măsa. Să te ia naiba de bastard!(bolboroseste Ros inainte sa iasa din birou, fierband de nervi, crezand ca nu l-am auzit)
Ii scriu mesaj razand lui Ros:
" Te-am auzit procule! Te iert pentru Cara"
Astept cateva minute mesajul lui dar cum nu vine, decid sa plec sa alerg putin. Mi-am schimbat repede hainele, noroc cu dulapul din vestiar.
Am trecut deja de strada Lokilu, ma indreptam spre Madison Square, inca putin si ajung acasă. La doua strazi distanta de Madison Square se afla casa burlacului pe viata. Sper că Jenifer mi-a trimis masina.
Răsuflu usurat cand o vad in curtea din fată, nu-mi plac diminetile care incep cu metroul. Am intrat in casa si m-am indreptat spre dus. Mă tot gândeam la domnisoara James si la situatia ei. Apoi, subit amintirea fudului ei si a picioarelor lungi imi apare in minte. Am dat apa la rece dar, chiar si asa nu am putut sa-mi opresc erectia puternica.
-Pe dracu si pe măsa!(am injurat eu iesind din dus si in timp ce ma îmbrăcam)
Mi-am pus un pahar de bourbon si am decis sa urmaresc stirile. Proasta idee, numai idioti la tv. Dezgustat de ceea ce vad m-am decis sa dorm. In plus nu am mai avut un somn de 8 ore de... de... dracu sa ma ia de dinainte sa termin universitatea.
Era ora 02:30 cand telefonul meu incepe sa sune. Il ridic fara sa ma uit la apelant si mârâi nervos
-Oricine ai fi, ai facem bine sa ai un motiv bun pentru care ma deranjezi!
-A,a,a,a. Nu asa se vorbeste cu oamenii cu telecomanda pentru bombe.(imi spune vocea de la capatul firului. Privesc alarmat la apelant: Numar necunoscut)
-Cine esti?
-Ai uitat? Cel mai mare cosmar al tau!
-O sa regreti toata viata ta daca nu incetezi acum. Iti jur ca o sa te caut si o sa te distrug!(am spus eu amenintător)
-Ei dar ce de cuvinte urâte. Nu, nu nu-i frumos. Acum sa trecem la lucruri importante. La domnisoara James acasa, ticaie un ceas. Tic, Tac, Tic, Tac . In curand va face BOOM!
- N-ai avea curajul! Să nu intraznesti!
-Acum, poti da buzna la ea acasa si sa o salvezi, ca un cavaler. Dar asta ar insemna ca-ti pasa sau poti sa te intorci la somn. Merita sau nu?
- Termina bastard nenorocit. Sa nu întrăznesti sa te atingi de un fir din parul domnisoarei James sau iti vei dori sa nu te fi nascut.
-Nu, nu chiar nu-i frumos. Aveam in gand sa-ti dau 20 de minute sa ajungi la detectiv acasa. M-ai suparat asa ca, mai ai 15 minute.
-Nu ai face asta!(am spus neîncrezator. Ar face-o?)
-TIC, TAC, TIC, TAC!(apoi inchide)
Să mă ia dracu, ce sa fac? Daca ma duc o sa arat ca-mi pasa. Voi încălca regulile sectiei, problemele angajatilor. sunt probleme angajatilor. Dar, ea nu mai e angajata mea. Sa ma duc? La dracul au trecut 5 minute, daca nu ma duc acum poate va fi prea târziu!