Break the rules

VI

Am ajuns la sectie ostenit, dupa o noapte nedormita si o alergare de nu mai putin de 10 kilometri, nu mai aveam energie nici sa ţip.
-O cafea Jenifer!(am spus inainte sa intru in birou)
-Ca de obicei?
-Nu, azi sa fie neagra!
-Sigur că da, domnule!(imi zambeste compatimitoare, probabil inca gandindu-se la telefonul pe care i l-am dat aseara)
-Inca ceva, cand vine domnisoara James, trimite-o la mine!(a aprobat din cap si a plecat sa-mi pregateasca cafeaua)
Am intrat in birou si m-am trantit pe scaun. Va fi o zi grea. Am scos poza Carei privind-o, asa cum faceam in fiecare dimineata cand ajung la birou.
-Mi-ar placea sa fi aici sa-mi spui ce sa fac cu....(sunt intrerupt de o bataie in usă. Privesc socat la manierele domnisoarei James)
-Intra, ia loc te rog.(i-am spus in timp ce ascundeam poza Carei)
-Ati vrut sa ma vedeti, domnule?(am ramas cu gura cascată vazand cat de docil se comporta)
-Da, asa e. Vreau sa-mi cer scuze pentru ca te-am concediat si sa-ti cer sa te intorci inapoi!
-Va accept scuzele dar, nu inteleg. Imi cereti?(aaa, stiu eu ce vrea sa fac. Vrea sa o rog. Pe dracu si pe masa, daca nu as avea nevoie de ea...)
-Vreau sa te rog sa te intorci!(am spus calcandu-mi pe orgoliu)
-Am sa ma intorc. Dar pot sa stiu de ce ai venit aseara la mine acasa si mai important de unde stiai unde stau?
-Am primit o informatie falsa despre o amenintare cu bombă la tine acasa. Adresa am aflat-o de la Jenifer, ea stie tot despre angajatii din sectie.
-O bomba la mine acasa? Dar cine ar vrea sa-mi faca mie asta?(ma intreaba socata)
-Da, o bomba. Nu stiu daca tu erai tinta dar stiu sigur ca asta era pentru mine.
-Dar ce legatura ai tu cu mine?
-Asta e ceva ce o sa aflam impreuna, domnisoara James.
-Asa sa fie!(imi spune aproape incantata de ideea unor cazuri noi)
-Mai vrei sa-mi spui altceva?(speram sa nu, nu voiam sa-i detaliez legatura dintre noi)
-Da, as cam vrea sa-mi cer scuze in legatura cu comportamentul meu. Am actionat deplasat doar pentru ca, cu Damian imi permiteam. Imi pare rau, am sa incerc sa ma adaptez la regulile sectiei tale.(mi-a spus sfioasa, semn ca si ea isi calca pe orgoliu zicand asta)
-Ma bucur să aud asta. Sper ca lucrurile sa mearga mult mai bine acum. Daca nu mai ai nimic sa zici, esti libera.
-Da domnule!(a spus apoi a iesit din birou)
Sa fiu al dracu, nu stiu daca mi-e dor de vechea domnisoara James, comportamentul ei incitandu-ma dar, stiu sigur ca de aceasta domnisoara James, imi place.
Am ramas pentru o clipa cu gandul la ea apoi m-am apucat de treaba.Jenifer mi-a adus cafeau si corespondenta, ca de obicei. Intre multimea de plicuri, unul imi atrage atentia.
"Măi, măi, măi, detectivul James s-a intors. Ce surpriză placută! Cu ce vrei sa te ajute scumpa de Cara? Ai nevoie de o doza? Pregătestete locotenente, jocul abia acum incepe.
Cel mai mare coșmar al tau. Xox"
Am chemat-o pe Jenifer inapoi si am rugat-o sa duca si acest plic la laborator.Eram prea obosit sa ma enervez. Am ales sa nu-i dau importantă.
Am inceput sa-mi beau ceafeau in timp ce citeam cateva rapoarte de la filajele pe care le-am organizat pentru Rodriguez. Am simitit, din senin, ca privirea mi se încetoșeaza. Ce naiba?!
-Jenifer, ai schimbat ceva la cafea?(spun sprijinindu-ma de birou, lucrurile in jurul meu incepand sa se învârtă)
-Nu domnule! Am ramas fara cafea la bucatarie asa ca v-am comandat una de la Starbucks. S-a întamplat ceva domnule?(asta e, jocul a inceput. Simteam cum incep sa transpir si sa halucinez, o vedeam pe Cara si pe mama. Nu, nu e bine Wilson. Jocul, jocul a inceput. Eu sunt victima. La dracu, am simtit cum genunchii imi cedeaza)
-Sun-o pe Cindy, acum!(a fost tot ce am reusit sa mai spun inainte sa cad la pământ si totul in jurul meu sa dispara)
<<O învatam pe Cara să mearga pe bicicletă. Cara era foarte speriata, nu voia sa cada sa-si rupa rochita cea roz. Eu eram voinic. O sustineam si o încurajam. Apoi i-am dat drumul si ea râdea, era mândră. Si eu eram. I-am promis la mami ca o sa am grija de ea, si asta fac! Cara a cazut si plange, eu o strang la piept si incerc sa o calmez. Nu,nu te rog, nu plange! Sunt un frăţior rău, nu te-am putut proteja! Rău, rău, rău!>>
Eram buimac, incepeam sa aud voci. Dar Cara, Cara dispărea. Nuu, nu vreau. Dar cineva ma strigă, Cindy? Nu, nu e ea. E o alta voce.
-Haide Wilson, trebuie să-ti revi. Trebuie, nu poti ceda acum când lucrurile merg bine intre noi. Haide Wilson, sectia are nevoie de tine, eu am!
Asta, nu e Cindy. E detectivul James. Dar oare ce vrea sa inseamne ca are nevoie de mine. Am incercat sa ma misc, apoi mi-am deschis ochii. Eram inconjurat de aparate si o multime de tuburi erau legate de mine.
-Asta e Wilson!(am auzit-o pe domnisoara James zicand inainte sa o strige pe Cindy. Langa mine apare Cindy si un doctor. Am incercat sa ma ridic dar Cindy m-a oprit)
-Nu, nu. Nu încă scumpule. Nu e momentul, inca nu esti refacut complet.
-Dar ce mi s-a întamplat?(am rostit zugrumat cuvintele in timp ce o arsura imi strabatea pieptul facandu-mă să mă schimonosesc de durere.)
-Nu, nu vorbi. Cineva a incercat sa te otrăvească. A fost in cafea! E o otrava periculoasa scumpule, praf cianuric. Aproape la fel de rea ca Cianura doar ca fara miros, gust sau culoare. Si care afecteaza organele interne si provoaca halucinatii. Ai fost aproape de moarte, ai avut noroc.
-Dar...(am vrut sa mai spun ceva dar Cindy m-a oprit cu o privire aspra)
-Niciun dar, vei avea nevoie pentru urmatoarea saptamana ca cineva sa stea non-stop cu tine. Eu nu pot dar, Samantha s-a oferit sa te îngrijească.(din nou o priveam nedumerit. Samantha? Cindy mi-a inteles privirea si s-a corectat)
-Adică detectivul James.(ei abia acum eram in stare de soc. Ea, la mine acasa pentru urmatoarea saptamana? Eu ţintuit la pat si ea sa ma îngrijeasca? Asta-i mai mult decat imposibil! Am vrut sa protestez dar, eram prea obosit si simteam cum adorm. Firar sa fie de calmante!)