Break the rules

VIII

Femeie nebună! M-am pricopsit cu o femeie nebună! Știam ca e incapabilă sa conduca o masina precum Impala mea dar chiar să reușească sa inece motorul in mijlocul nenorocitei de autostrăzi, de 3 ori! Încă nu-mi vine să cred că a reușit să ne aducă acasă in viața! Însă provocarea pentru mine abia acum incepe, am ajuns acasă. Nu mă simt pregătit sa stau cu ea o săptămâna, în casa mea.

-Hei Wilson! Ai intrat în comă? Cobori sau o să trebuiască să te duc pe brațe?(imi spune iritată iar eu imi dau seama că am intrat intr-o stare de visare în timp ce ea așteaptă sa cobor)

-Da, scuze. (spun chinuindu-mă sa ies din mașină)

-Ei bine Wilson, ne așteaptă o săptămână dată naibii!(imi spune in timp ce deschidea usa. Dumnezeule, am mai mari emotii decat la examenul final)

- O secundă domnișoară James!(spun înainte să intrăm)

-Ce e Wilson? Așa dezordine e în casa ta că e nevoie să mă avertizezi?(spune, privindu-mă ironic)

-Nici pe departe. Nu ai voie să schimbi nimic in casa mea! Nu muți lucruri, nu așezi nimic, nu modifici nimic! Pricepi?

-Îh, esti așa o durere de cap! Da,da, priceput!

-Siii, nu intri in camera din capătul holului! Sub nici o formă, nici măcar dacă depinde viața ta de asta!( am spus amenințător. Camera Carei e loc sacru, nimeni cu excepția lui Ross nu a intrat acolo)

- Ce-i asa important în camera aia?

-Nimic! Nu-i treaba ta! Acum să intrăm am amorțit în scaunul ăsta!

Intrată în casă, a început să inspecteze totul, i-am arătat camera în care poate să stea si apoi am mers în camera mea. Mi-am luat un prosop și am intrat la duș, doamne ce nevoie aveam de unul. A fost puțin cam dureros să mă mișc dar mi-a prins bine. Am ieșit din duș cu prosopul învartit în jurul taliei, uitând pentru moment că nu sunt singur în casa mea, de data asta. În timp ce îmi treceam mâna prin păr, o văd pe domnișoara James cum mă privește cu gura căscată din pragul ușii.

-Nu că nu aș fi obișnuit ca femeile să se holbeze la mine dar tu pari complet pierdută!( îi spun râzând)

-Ce?(mă intreabă parcă revenindu-si din reverie)

- Ziceam dacă ai nevoie de ce?!

-Ăăă, da. Am nevoie de un prosop și să știu dacă ai vrea să mâncăm ceva special în seara asta...

-Poți să iei prosopul ăsta!(spun și arat spre prosopun din jurul taliei mele)

-Poftim?(îmi spune aproape șocată de propunerea mea)

-Glumeam, in dulapul de pe hol sunt proasoape curate. Cât despre mâncare, dacă nu ai chef să gătești sau nu vrei, putem comanda ceva.

-Da, glumeai. Nu, o să gătesc eu ceva!

Spune si cu asta pleacă. Am așteptat câteva secunde după plecarea ei,încercând să procesez câcatul în care am intrat. Karma se răzbună pe mine! M-am îmbrăcat lejer si am mers până in camera Carei. A trecut ceva timp de când nu am mai vorbit cu ea. Deschid ușa care, este mereu incuiată cu cheia, si intru. Mă așez pe patul Carei si privesc poza cu noi doi. Eu aveam vreo 14 ani iar Cara doar 4, o țineam strâns în brațe în timp ce ea se juca cu o minge. Mama ne-a făcut poza înainte să decidă că e prea greu să crești doi copii și să ne părăsească!