The Whisper of a Star

*Prolog*

Cum sa descriu lumea aceasta? Ca fiind haotica, zgomotoasa si ametitoare? Nu stiu. Pentru mine, nu reprezinta nimic, e total nefolositoare. Daca nu ar fi existat ea, poate ca as fi fost mai fericita. Din pacate pentru mine, fericirea nu se castiga asa usor! Dar, stiu! Stiu ca nu pot trai altfel. Mereu voi fi impartita intre cer si pamant. Si nici macar nu stiu de ce. Singura mea certitudine este ca sunt o fiinta ciudata. Nu sunt sigura ca exist cu adevarat, asa cum nu sunt sigura de propria mea identitate. Pe pamant mi se spune Britney, dar in lumea mea toti ma cunosc sub numele de Shyla. De ce e atat de greu? De ce nu pot fi normala? De ce toti se comporta de parca ar intelege, cand eu stiu prea bine ca sunt singura in asemenea situatie? Si de ce, de ce sunt data la o parte in ambele lumi in care traiesc? Ei bine, nu cred ca voi afla vreodata un raspuns la miliardele de intrebari care ma sfasie pe dinauntru. Uneori am impresia ca voi exploda. Sigur nu va fi o pierdere pentru nimeni. Singurul lucru de care mi-ar parea rau ar fi ca nu as putea vedea si eu acest eveniment. Cu siguranta ar fi interesant si impresionant. Probabil va arata ca un scurtcircuit in urma caruia o parte din cenusa mea va cadea peste oras ca o ploaie a mortii, iar alta parte va fi purtata spre cer de vant. Astfel, pana si dupa moarte, voi apartine celor doua universuri paralele. Obisnuiesc sa-mi imaginez cum va arata sfarsitul meu.Sunt curioasa. Si cine m-ar putea invinovati? Ce fiinta ca mine nu ar gandi astfel? Toti se feresc de mine zicandu-mi ca sunt depresiva. Poate ca asa e. Dar niciunul dintre ei nu se gandeste la cum ar arata personalitatea mea daca m-ar sprijini cineva, daca m-ar privi cu ochi blanzi si mi-ar fi alaturi chiar si in cele mai grele momente. Nu, nimeni nu se intereseaza de mine. Viata mea e din ce in ce mai rea pe zi ce trece. Oricum ar fi, am incetat sa mai sper si sa mai astept. M-am impacat cu ideea si nu mai caut ajutor din partea nimanui. Stiu ca sunt singura oriunde merg, iar intunericul care ma inconjoara nu va fi niciodata atins de o raza de lumina. Eu sunt unicul lucru stralucitor intr-un abis mai negru decat orice lucru. Am certitudinea ca, intr-o zi, intunericul va incepe sa ma acopere, si incet, incet existenta mea va fi data uitarii. Voi disparea odata cu tot ce va fi legat de mine. Atunci, in sfarsit, toata lumea va fi fericita si multumita, iar eu voi sarbatori incetarea acestei vieti mizerabile...

<><><><><><><><>

M-am hotarat sa scriu o noua carte despre care cred ca vi se va parea mai interesanta decat ,,Solarya". Stiu ca inceputul este cu adevarat macabru, dar voi incerca sa imbunatatesc lucrurile pe parcurs. Astept parerile voastre!