The Whisper of a Star

*Capitolul 1*

Intru cat pot de silentios in scoala cu speranta ca nimeni nu va avea treaba cu mine. Din pacate, e foarte greu sa trec neobservata. Parul meu alb, ca si pielea dealtfel, impreuna cu ochii gri metalizat imi dau un aspect cel putin infiorator. Doar cativa pistrui de pe fata coloreaza aparitia mea neomeneasca. Dar sunt o stea. Cum as putea arata altfel?

Ma izbesc cu putere de cineva. Spre nenorocul meu, e Rodney. Bineinteles, cu prietenele ei lingusitoare, Asley si Maya.

- Uita-te pe unde mergi, idioato! Nu te-a invatat maica-ta sa ai bun simt? Sau ar trebui sa-mi amintesc ca nu ai mama? Probabil l-a parasit pe taica-tu pentru altu. Si cine stie, probabil chiar tu esti un copil din flori! Te doare, nu? Ei bine, mie imi face placere sa...Auuuu!

In mod inconstient, palma mea face contact cu fata ei. Am impresia ca mi se sparg timpanele, asa de puternica imi pare lovitura pe care i-am dat-o. Nu mai stau sa analizez nimic si o rup la fuga pe coridoarele aglomerate ale scolii. Merg in locul meu secret, la adapostul unui tufis din curtea spatioasa a liceului. Aici ma asez pe jos fara sa-mi pese ca ma voi murdari si incep sa plang. Lacrimile mele pur si simplu nu se opresc! Hohote de plans din ce in ce mai puternice imi zguduie corpul. Nu e nimeni cu mine! Nici macar un caine! Imi simt inima sfasiata pentru a mia oara si mi-as dori chiar sa se intample. Sa-mi scoata cineva inima din piept ca sa nu mai simt nimic. Oricum singurele sentimente cunoscute de mine sunt tristetea, singuratatea si durerea. Asadar, la ce ma ajuta inima? Pentru ce traiesc? De ce nu pot sfarsi odata viata asta?

Incerc sa ma linistesc si imi dezgrop jurnalul de sub locul marcat cu cateva pietre. Ma culc pe spate si ma uit la cer timp de doua minute. E atat de senin! Cat mi-as dori ca eu sa fiu la fel, iar in interiorul meu sa domneasca calmul si armonia. Dar stiu ca nu se va intampla niciodata. Trebuie sa fiu realista. In viata am invatat ceva cu adevarat important: speranta nu exista! Fraierii care spera si cred, intr-un final ajung sa fie dezamagiti. Iar eu nu am nevoie si de dezamagiri ca sa fiu convinsa ca viata e ca un cosmar: vine, iti tulbura somnul, si pleaca lasandu-te plangand. Asta e, nu pot schimba nimic.

Am hotarat ca jurnalul meu sa contina scrisori de adio ca si cum m-as sinucide sau as muri in fiecare zi, lucru care se si intampla in mine, in sufletul meu. Este o idee cu adevarat sumbra, dar sunt sigura ca asta imi va face placere si va mai linisti razboiul care se da permanent in corpul meu. Asadar, sa incep:

1.Dragi prieteni inexistenti,

As vrea sa va spun ca nu am fost mereu depresiva. Cel putin asa cred, chiar daca nu-mi amintesc sa fi fost vreodata fericita. Lumea din jurul meu m-a transformat intr-o persoana atat de rece care nu stie ce e lumina si vede doar intunericul. Ma simt ca si cum am fost inmormantata de vie, ma aflu la 20 de metri sub pamant si singurul lucru pe care-l pot distinge e capacul sicriului. Mi-e frig si simt cum inima imi impietreste cu fiecare secunda care trece. Viata se scurge incet, dar sigur din trupul meu deja vlaguit. Abia astept momentul in care chinul meu va inceta. Nu ma zbat, dar as vrea sa-i pun pe cei care m-au ingropat in situatia mea. As vrea sa fi simtit cum e sa-ti traiesti viata sau ce e aia ,,distractie" , dar, din pacate, acum e mult prea tarziu. Nu-mi pare rau. Stiu ca nu va dezamagesc, stiu ca voi va asteptati deja la asta din partea mea deoarece nu existati ca persoane, ci reprezentati doar glasuri din mintea mea bolnava care incearca sa se pacaleasca singura. Da, poate ca aveati dreptate cand ma impingeati sa vorbesc si cu altcineva inafara de voi, cineva real. Dar, dupa cum bine ati vazut si vedeti, nu a mers. Nu sunt facuta sa socializez. Eu voi ramane mereu, pretutindeni o amintire neplacuta, o fata cu fata de vampir sau o stea cu o infatisare bolnavicioasa. Asta e, eu am incercat...

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

Asta e al doilea capitol. L-am scris imediat dupa primul fiindca mi-a fost ceruta continuarea cartii . Va multumesc pentru incurajari si astept cu nerabdare comentariile si parerile voastre.

P.S: Daca va place cartea, va rog s-o votati!