The Whisper of a Star

*Capitolul 6*

         Prima oră a trecut fără probleme, la fel şi următoarele. Eu nu am arătat niciun interes faţă de superbul meu coleg de bancă, dar celelalte fete pur şi simplu l-au luat cu asalt. El s-a uitat un moment zăpăcit la ele, după care şi-a mutat privirea în caiet, prefăcându-se că scrie ceva. Prin urmare, acele sociabile colege care erau interesate de el, s-au retras supărate(nu că i-ar fi păsat cuiva de asta). Oricum, problema mea nu este nici acum rezolvată. Trebuie să plec, dar n-am de gând să fac asta cu scunul în spate. În plus, se pare că nimeni din clasă nu consideră că ar trebui să se ducă acasă. Toţi stau şi se uită la mine, aşteptându-se să vadă un spectacol în toată regula. La un moment dat, Edan mă întreabă:

    - Ai de gând să stai aici toată ziua? Eu n-am timp ca să pierd vremea. Aşa că, fă bine şi catadicseşte să te ridici odată de pe scaunul ăla, că doar nu eşti lipită de el. Fă-mi turul şcolii şi după aia vezi-ţi de treabă!  Printre noi, cei din clasă, se amestecă sentimente de uimire, admiraţie, dar şi de gelozie(din partea fetelor, bineînţeles).

    - Îmi pare rău să te anunţ, dar nici eu nu sunt într-o situaţie fericită! Cât despre scaun, dacă vrei să ştii, chiar sunt lipită de el. Dacă încerc să mă ridic, s-ar putea ca pantalonii şi chiloţii mei să se rupă şi, scuză-mă, dar oricât de scump ar fi timpul tău, nu sunt dispusă să-mi etalez formele în faţa tuturor! Privirea lui se întunecă şi o urmă de regret, dar şi de nehotărâre se aşterne pe faţa sa.

    - Scuze, n-am ştiut! Voi vedea ce pot să fac. Cât despre voi, se răsteşte el la ceilalţi, aţi face bine să dispăreţi! Spectacolul s-a terminat! Toţi se uită perplecşi la el, dar nimeni nu îndrăzneşte să comenteze, aşa că, unul, câte unul, dragii mei colegi dispar pe uşă. Într-un sfârşit, rămânem singuri. El afişează o mină gânditoare, apoi exclamă grăbit:

     - Uite cum facem. Eu îţi dau cămaşa mea şi ies din clasă, după ce trag jaluzelele. Tu te vei ridica de pe scaun şi îţi vei pune cămaşa mea în jurul şoldurilor. După aceea, te vei duce să te schimbi, la fel si eu, după care ne vom întâlni aici la ora 15:00. E bine aşa?

    - Da. Mulţumesc mult! răspund eu recunoscătoare, dar fiind puţin cam prea entuziasmată.

    - Ţine minte că am făcut asta doar pentru că nu am timp de pierdut. Nu-ţi face alte iluzii! Ai înţeles?

   - Da. 

  - Bine atunci. Eu am ieşit!

Acestea fiind zise, am pus ,,planul" în aplicare. Cum am prevăzut, pantalonii şi chiloţii mei n-au rezistat, dar totul a fost bine până la urmă. Am ajuns acasă şi am început să mă aranjez. Mi-am luat nişte blugi negri tăiaţi, un maieu cu spatele gol, de culoare neagră, dar care, în mod ironic, afişa mesajul: ,,What is the problem? I'm ok!". Chiar dacă nu sunt ok şi nu am chef să fac plimbarea aia stupidă, trebuie să mă resemnez, mai ales că el m-a ajutat şi deja îi sunt datoare. Prin urmare, la 15:00 sunt în clasă. În două minute intră şi el. E îmbrăcat cu un tricou alb care îi scoate în evidenţă pătrăţelele şi poartă nişte blugi negri. Arată surprinzător de bine.

  - Ai de gând să nu te mai holbezi la mine? mă întreabă el

  - A, scuze. Doar că nu am mai ieşit cu nimeni.

  - Wow, da' ştiu că eşti ciudată de-adevăratelea. Hai să mergem acum.

Am plecat şi după vreo două ore, terminasem să-i arăt tot campusul şi şcoala. Eram frântă de oboseală. Cel mai mult mă enervau privirile aţintite asupra noastră oriunde mergeam. Cred că era destul de evident deoarece, la un moment dat, Edan mi-a zis:

  - Nu-i lua în seamă. Cred că ştii că suntem cea mai ciudată pereche posibilă şi intrăm în contrast total. Tu cu părul alb şi haine negre, eu cu părul negru şi haine albe. Hilar, nu?

  - Da, mersi de observaţie.

Până la urmă, ne-am despărţit şi fiecare a plecat acasă. Când am ajuns, mi-am dat seama că, de azi, voi avea, cel puţin, o persoană cu care să schimb câteva cuvinte.

În sfârşit, începe şi viaţa mea socială....

=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)=)

Hei. De data asta, cred că am postat cam repede următorul capitol, dar sunt sigură că nu aveţi nemulţumiri legate de asta. Nu ştiu cînd voi posta următorul capitol, dar vă rog să treceţi şi pe la cartea mea ,,Viaţa...reflectată în ochii sufletului meu" şi să-mi spuneţi căteva păreri. Nu uitaţi de încurajările cu care mă răsplătiţi la fiecare capitol! Vă mulţumesc! :D