Iubire la prima...călărie

   Mă uitam la surioara mea de 7 ani cum încearcă să se hotărască asupra unei jucării din multele aşezate pe rafturile magazinului pentru copii. Stăteam de un sfert de oră cu ea în acel magazin ca să-şi aleagă o jucărie, dar de fiecare dată când i se părea că-i place una, alte două îi apăreau în cale oprind-o în drumul ei spre casieră.

   O altă fetiţă de aceeaşi vârstă, sau poate cu un an mai mică, s-a apropiat de ea, fiind la fel de nehotărâtă.

- Ce zici de asta? L-a întrebat pe băiatul ce s-a apropiat de mine, care părea chiar mai plictisit decât eram eu.

- Asta nu-şi îndoaie braţele şi picioarele... l-a oprit surioara mea pe băiatul ce a oftat puternic când acea fetiţă a pus înapoi păpuşa pe care o luase în mână. Şi nu are nici rochiţă de schimb, a continuat Alessia, privind parcă în greaţă acea păpuşă plină de sclipici şi cu părul mov.

- Atunci pe care s-o iau? S-a revoltat aceasta, privind cu tristeţe raftul plin cu păpuşi.

- Care îţi place mai mult, i-a răspuns băiatul, încercând să-şi ascundă disperarea din voce.

   Atunci l-am privit mai atentă. Avea părul brunet, creţ şi lung de 2-3 centimetri, ochi albaştri ce sclipeau la lumina neoanelor din magazin şi era cu un cap mai mare ca mine.

- Nu rezolvi nimic aşa, i-am şoptit, făcându-l să-şi întoarcă privirea spre mine. Ea vrea jumate din magazinul ăsta acum şi tu nu o ajuţi. Uite aşa se face!

   M-am dus lângă sora mea care nu se putea hotărî dacă să cumpere o păpuşă Barbie, una Bratz sau un ponei ce scotea sunete ciudate.

- Te-ai hotărât, Alessia? Am întrebat-o calmă şi binevoitoare la suprafaţă, în timp ce urlam de disperare pe dinăuntru.

- Nu! Tu care zici s-o iau? Mi le-a arătat pe toate iar eu m-am prefăcut că mă gândesc.

- Poneiul mi se pare foarte drăguţ. Îl poţi peria, poţi chiar să dormi cu el şi nu mai ai niciunul aşa. Păpuşi mai ai şi ele pot călări poneiul. Plus că e şi cel mai ieftin, mi-am spus în gând, privind-o pe Alessia cum se luminează la faţă şi pune păpuşile deoparte.

   Am pornit amândouă fericite să plătim poneiul, Alessia că şi-a găsit jucărie, iar eu că am scăpat de chin şi plictiseală. Cum aşteptam la rând, m-am uitat în spate şi i-am văzut pe cei doi de mai devreme venind spre noi cu un ponei asemănător cu al Alessiei şi amândoi fiind foarte zâmbăreţi.

   Când cele două fetiţe s-au întâlnit din nou, au uitat de tot şi au început să vorbească verzi şi uscate despre poneii lor.

- Al meu e mov, îi spunea surioara mea, arătându-i-l.

- Al meu e albastru, i-l arată de parcă nu observase şi făcându-mă să râd pentru că eram sigură cine i-a ales culoarea.

- Mulţumesc pentru ajutor! Mi-a spus băiatul în timp ce fetiţele au luat-o înainte, trăncănind tot despre poneii lor şi ne-am lăsat pe noi în urmă.

- Cu plăcere! I-am răspuns zâmbind.

- Stăteam până mâine şi nu se mai hotăra!

- Ştiu perfect cum e, am zâmbit cu subînţeles.

- Surorile mai mici sunt o adevărată pacoste, a dat acesta din cap, zâmbind cu dragoste către surioara lui.

   Am ridicat o sprânceană privindu-l sceptică.

- Mai taci! Voi, băieţii, vă daţi mari viteji când, de fapt, faceţi pe voi când vă vedeţi surorile mai mici şi faceţi orice să le alintaţi!

   Am început să chicotesc în timp ce el s-a colorat în obraji şi mi-a zâmbit dându-mi dreptate.

- Ai un frate mai mare?

- Nu, dar ştiu că am dreptate. Am chicotit iar, făcându-l şi pe el să râdă.

- Ăă... vrei să mergem să mâncăm ceva? Ar fi păcat să le despărţim când abia s-au împrietenit. A arătat cu capul către cele două chiţăitoare din faţa noastră, care nu s-au mai oprit din vorbit despre caii aceia coloraţi din mâinile lor.

- Poneiul meu are curcubeu sub coadă!

- Hei, şi al meu! A ţipat Alessia după ce i-a ridicat coada, făcându-ne să râdem.

- Ai dreptate, i-am spus băiatului printre hohote de râs.

- Eu sunt David, apropo. Mi-a întins acesta mâna zâmbind.

- Rebecca... Becca... Beckie... Becks... mă rog, cum vrei tu, doar Rebecca nu. Încântată! I-am strâns mâna în timp ce acesta începuse să râdă, făcându-mă să mă înroşesc toată. Fir-ar el nume!

”””Toată povestea asta e o colaborare între Anny (xoLadyA) și moi:)), iar meritele pentru acest capitol i se acordă ei. Ea a venit cu inspirata idee să ne folosim mințile geniale(care nu gândesc la fel, pentru că eu sunt aia sensibilă, ea aia dură, energică și amuzantă)într-o poveste, așa că să vedem, să vedem, să vedem, să vedem ce-o să iaaaasă. :)) Și pentru că titlul sună periculos(sau puțin pervers), am onoarea să spun că nu este o poveste porno:)) O să înțelegeți pe parcurs, dacă aveți răbdare să citiți nebuneala noastră. În plus, se subântelege ideea și din copertă. Anyway, sperăm sincer să vă placă și așteptăm părerile voastre:D

PS: Beckie în dreapta:D”””