Iubire la prima...călărie

David

Am spus vreodată cât de mult îmi place când obrajii unei fete se colorează? Ei bine, Rebecca-Becca-Beckie-Becks asta avea și ceva special în privire. Un fel de sclipire inocentă, pe care până și eu, care nu mă pricepeam absolut deloc  la citit oamenii, o puteam zări.

Am încercat să o iau de mână pe Cassie să mergem spre o cofetărie împreună cu Beckie și sora ei, dar micul meu monstruleț m-a fixat cu privirea, de parcă tocmai aș fi omorât pe cineva.

-Am șase ani, David!spuse ea, ușor sâsâit, căci săptămâna trecută pierduse doi dinți. Nu trebuie să mă mai ții de mână peste tot.

-Auci, independentă de mică!zise Beckie, râzând pe înfundate.

Am pufnit, dând ochii peste cap, în timp ce Cassie se strâmba la mine, arătându-mi rânjetul ei știrb. Creștea atât de repede și-și dezvolta propriul caracter, încât uneori mă temeam că nu va avea nevoie de fratele ei mai mare să o protejeze când va mai crește.

Ne-am așezat la o masă, lângă fereastră, și le-am lăsat pe cele două maimuțici să-și aleagă prăjiturile dorite din vitrină.

-N-am mai fost aici de mult, zise Beckie, zâmbind amar.

-Îți place locul ăsta?spun eu.

-Îl ador. Veneam aici cu tata când eram mică. Stăteam exact la masa asta și comandam mereu ”Prăjitura Divină”, o chestie cu zmeură, avocado și ciocolată. Ultima oară când am venit aici aveam nouă ani și abia aflasem că voi avea o surioară.

-Și de ce nu ai mai venit aici după?

-Tata a murit înainte să se nască Alessia, iar eu am preferat să evit toate locurile în care mergeam cu el, pentru că pur și simplu îmi demonstrau că tata nu mai e.

-Îmi pare rău, îi șoptesc, văzând cum ochii ei se umpleau de lacrimi. Poate nu trebuia să venim aici.

-Glumești? Au trecut șapte ani. E timpul să nu mai trăiesc în trecut. Plus că Alessia nu și-a cunoscut tatăl, iar asta i-ar da ocazia să descopere și ea o parte din el.

-Noi ne-am ales prăjiturile, zise Cassie, venind cu o tavă în mână.

-Și v-am luat și vouă, adăugă Alessia. Cassie a luat o prăjitură fantezie și chestie din aia cu cafea pentru David...

-Tiramisu. Preferatul meu, zic eu, întinzându-mă după porția mea.

-Și eu am luat două prăjituri divine, adăugă Alessia, iar eu am așteptat să văd reacția Rebeccăi.

Ochii ei se umeziră din nou, iar chipul ei se lumină.

-Știi, asta era prăjitura preferată a lui tati, zise ea, luând-și sora în brațe și dându-i un pupic pe frunte.

-Acum e și prăjitura mea preferată, spuse micuța, îndopându-se cu bucăți din prăjitură.

Am stat și am vorbit cu Beckie minute bune, râzând de poantele surioarelor noastre.

-Știi ce am să mă fac eu când am să fiu mare?întrebă Alessia. Am să mă fac doctoriță. Mama a zis că prințesă nu pot fi decât dacă mă mărit cu un prinț și prinții adevărați sunt urâți.

-Iar eu, când am să fiu mare, o să mă fac balerină, zise Cassie, extrem de serioasă. David mă duce la balet azi.

-Fi-r-ar! Am uitat complet de ora de balet. Cât e ceasul?

-Șapte fără un sfert, zise Becca. La cât trebuie să ajungeți?

-La șapte fix, spuse Cassie, agitată. David, dacă nu te miști, plec fără tine. Nu am voie să ajung mai târziu de șapte.

Rebecca începu să râdă, auzind-o pe Cassie.

-Îmi cer scuze că plec așa, îi spun Beccăi, plătind pentru  toate patru prăjiturile. Promit că mă voi revanșa.

-E okay. Fugi. Mă bucur că te-am cunoscut, îmi zise, zâmbind.

-Ne mai vedem, adaug eu, luându-mi geaca pe mine în timp ce ieșeam din cofetărie.

Am luat-o de mână pe Cassie, trecând strada în viteză, și am deblocat portierele mașinii, urcând-o în scaunul pentru copii.

-Vă mai vedeți?îmi spuse ea.

-Sigur, de ce nu?răspund, chinuindu-mă să îi pun centura de siguranță.

-Măcar i-ai cerut numărul de telefon, Don Juan?

De unde auzise ea de Don Juan și cum de nu mă gândisem la detaliul ăsta? Eram un idiot.

-Așa mă gândeam și eu, spuse ea, după ce palma mi se lipi de frunte. Bine că m-am ocupat eu de toate, adăugă, scoțând din buzunar o foaie roz, pe care scria adresa de email a Alessiei.

-Cu ce mă poate ajuta asta?

-Măcar unul din noi să țină legătura cu una din ele, nu? Și așa pot face rost și de numărul Beccăi.

M-am întors spre Cassie și mi-am lipit buzele de fruntea ei.

-Te iubesc, pușlama mică.

Poate că ea s-ar fi descurcat fără fratele ei mai mare, dar eu aș fi mort fără sora mea mai mică.

~~~Am cam intarziat cu postarea acestui  capitol, care sper sa va placa, desi e cam scurtut. Va pup si David in dreaptaaaa:>~~~