Iubire la prima...călărie

Clipe

DAVID

M-am trezit chiar înainte să îmi sune alarma. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nu cred că am închis vreun ochi în noaptea anterioară. Am sărit din pat direct sub duș, trezindu-mă complet.

Credeam că fetele petrec mult timp alegând ținuta perfectă, însă eu cred că am stat mai mult de jumătate de oră în fața dulapului de haine, zgâindu-mă la umerașele pline de cămăși, neștiind pe care din ele să o aleg. Mi-am aruncat pe pat vreo cinci cămăși care-mi plăceau mai mult și am început să joc ala bala portocala, iar cea care rămânea era norocoasa.

-Neața, David, zise Cassie, stând în pragul camerei mele, îmbrăcată în cămășuța ei de noapte albă și lungă, ținându-și în brațe caracatița mov cu care dormea de când era în scutece.

-Neața, puștoaico. De ce te-ai trezit așa de repede? i-am zis eu, luând-o în brațe.

-Am visat urât, spuse ea, bosumflată, îndesându-și pumnii micuți în ochi și frecându-i cu putere, până îi înroși. Tu ce faci aici?

-Mă chinui să aleg o cămașă, i-am răspuns, așezând-o pe pat. Ce părere ai?

-Hmmm... Din ce am văzut eu, Beckie se îmbracă în culori deschise, gen crem, gri, bej, bleu. Nu îți lua cămașă neagră, că nu ești la înmormântare și ai să mori de cald, aia albă e prea de nuntă, aia roșie e prea roșie, iar aia în carouri... Arăți ca un clovn îmbrăcat cu ea. Fără supărare.

Am rămas mut. Știam că îi merge mintea, dar nu mă așteptam să fie chiar atât de atentă la detalii, încât să-mi țină toată teoria aia despre cămăși.

-Deci asta gri? am întrebat-o, ridicând cămașa simplă, gri, cu mânecile scurte, așteptând aprobarea ei.

-Asta e perfectă, a răspuns, ridicând degetul mare în semn de „Okay”.

M-am îmbrăcat rapid, luându-mi un maieu alb pe sub cămașă și o pereche de pantaloni trei sferturi, negri. M-am încălțat, am pupat-o pe Cassie, am salutat-o pe mama și am fugit, fără să mai iau micul dejun cu ele. Voiam să am timp să îi cumpăr ceva lui Beckie. Măcar o floare sau o ciocolată, deși mi se părea prea banal pentru prima întâlnire. Trebuia să mă văd cu ea în centrul orașului la ora unu. Mai aveam o oră și jumătate până atunci.

Am ajuns în centru, parcând mașina în spatele unui supermarket, și am intrat să caut cadoul perfect. Dupa aproape cincizeci de minute, am ieșit cu o sacoșă plină de cumpărături. Chiar dacă nu îi luasem nici un cadou, voiam să fac în așa fel încât ziua asta să fie specială pentru amândoi. Și uite-mă aici, la ora unu fără cinci minute, stând pe o bancă din centrul orașului, verificându-mi din cinci în cinci secunde ceasul și dând din picior, cuprins de nerăbdare.

Când mai era un minut până la unu fix, am zărit-o. Pașii ei se îndreptau spre banca unde stăteam eu de câteva minute. M-am ridicat brusc, privind-o și zâmbindu-i. Părul ei ușor ondulat dansa în bătaia vântului, iar zâmbetul ei... Zâmbetul ei era cel mai frumos lucru pe care îl văzusem în viața mea. Purta o bluză crem cu un imprimeu maro, o pereche de blugi strâmți, în aceeași nuanță ca și imprimeul respectiv, și era încălțată cu balerini bej. Sora mea avea dreptate: îi plăceau culorile astea.

-Bună, i-am zis, îndreptându-mă spre ea și îmbrățișând-o. Arăți super.

-Nici tu nu ești mai prejos, îmi răspunse, zâmbindu-mi șmecherește.

Nu puteam să nu observ perechea imensă de ochelari ce-i acopereau ochii. Nici măcar nu ardea soarele atât de tare, dar am preferat să nu fac vreun comentariu stupid. Am mers spre mașina mea, i-am deschis portiera, așteptând să urce. Am pornit motorul imediat după ce m-am așezat în stânga ei și am apăsat pe accelerație, ieșind din parcare.