ADELPHOS : Dropas and Zetas

Prolog

     "Nu există ceva ce poți face tu !" urlă Regele trântind pumnul în masă și înfingându-și ghearele albe în propria lui palmă. "Un dropa minor ca tine nici nu are ce căuta în instituția aceasta. Crezi că totul se rezumă la tine doar pentru că ești din neamul Dawkins. Bunicul, tatăl și fratele tău au fost niște oameni mari pentru acest popor, niște oameni importanți. Tu ești un incapabil ce visează la pace și teorii nefondate și inventate. " 

Eldin își schimbă greutatea de pe un picior pe altul. Nu era cu putință ca poporul lui să aplice planul lui Douglas. Știa ce are de făcut, știa cum trebuie făcut, dar cel mai important, știa de ce trebuie făcut. Nu avea de gând sa asculte la nesfârșit insultele celor din jurul său. În curând avea să împlinească optsprezece ani, vârsta la care fratele său devenise cel mai puternic om asupra întregii planete. Experiența redusă, naivitatea și dragostea i-au adus însă sfârșitul tragic de care a avut parte cu nu mai puțin de doi ani în urmă. Eldin își venerase mereu tatăl, iar fratele îi era ca un stâlp de siguranță în fața tuturor. Când amândoi au pierit într-un război cu poporul Zetic, singura alinare i-a fost sora mai mică, ce abia se bucura de anii copilăriei. Eldin mereu o crezu enervantă și pisăloagă, dar când avu cel mai mult nevoie de cineva care să-l înțeleagă, ea a fost acolo, ținându-i mâinile și mângâindu-i capul, chiar și la cei treisprezece anișori pe care îi avea atunci. 

"Aveți un adelphos, Înălțimea Ta. Va pieri din cauza ta și a încăpățânării tale de a nu lua legătura pe căi simple cu pământenii !" 

"Sunt un popor distrus !" țipă Douglas și se ridică de la masa lungă și albastră. "De o mie de ani se chinuie să ne găsească. De o mie de ani trimit mașinuțe să se plimbe printre noi de parcă le este teamă să existăm. Dropașii și Zetașii au ocupat Venusul cu mult după popularea Terrei. I-am putut descoperi pe pământeni din primii zeci de ani. Ei nici acum, după o mie de ani de când existăm, nu ne dau de urmă." 

Eldin își trecu mâna prin părul alb-argintiu și oftă. 

"De ce așteptăm ca ei să ne contacteze ?" 

Douglas pufni făcând semn cu mâna unui gardian dropa ce aproape adormise cu capul lăsat pe spate și cu gura deschisă. 

"Nu înțelegi, băiete. Niciunul din familia Dawkins nu a înțeles până acum." făcu o pauză pocnind din degete din nou la gardianul care acum era pe poziții în spatele său. "Sora ta ? Laela ? Ce vârstă ziceai că are ?" 

Băiatul înghiți în sec. Nu, Douglas nu se putea atinge de sora lui. Oricare ar fi fost prețul ca ea să rămână în siguranță, Eldin avea de gând să-l plătească, chiar și dublu. 

"Abia a împlinit cincisprezece ani. Îți jur, Douglas, dacă te atingi de un fir de păr din capul ei, o să aduc toți Zetas împotriva ta. Oricum de abia așteaptă ocazia să pună din nou mâna pe coroana Venusului." 

Pe bătrânul Douglas îl apucă un acces de râs combinat cu tuse productivă. Își ducea batista la gură, privind-o după ce tușea. Gardianul din spatele lui îi puse mâna pe umăr când observa sângele de pe buzele lui. 

"Dispari !" urlă Douglas azvârlindu-l dintr-o mișcare pe gardianul dropa într-un perete. 

Eldin înghiți în sec. Nu trebuia să oprească procesul, gândi el. Tot ce trebuia să facă era să-l încetinească. Dacă ceva i-ar împiedica pe drops și zetas să construiască armele și dispozitivele necesare bătăliei cu pământenii până ce Douglas avea să piară, lupta nu va mai avea loc. Nimeni nu știa de ce era în pregătire acest război. Dacă Douglas, stăpânul dropașilor voia ca ceva să fie înfăptuit, toată lumea voia același lucru, fără a pune întrebări suplimentare.