ADELPHOS : Dropas and Zetas

Capitolul 4

"În loc să cerșiți din casă în casă după dulciuri, mai bine mâncați ceva sănătos." Strigă fata blondă în timp ce traversa strada necirculată. Eldin se ridică imediat de pe jos și se îndreptă spre ea.

Fata le aruncă câte un măr verde, iar Eldin se uită pe toate părțile la el.

"Hei, știu că suntem în 2015, dar încă se mai mânâncă fructe. Pot să pun pariu luându-mă după părul vostru oxigenat că părinții nu prea vă țin în frâu. Nici măcar nu știți cum arată un nenorocit de măr."

Eldin se uită curios la ea urmărindu-i mișcările buzelor în timp ce vorbea.

"Nenorocit ?" întrebă Naomi venind lângă fată și analizând-o de mai aproape.

"Acum vă prefaceți că nu știți cuvinte parțial urâte sau ce ?"

Și Naomi și Eldin se uitau la ea ca la o creatură ciudată. Ceea ce și era pentru ei.

"Uitați, habar nu am ce e cu voi și singurul motiv pentru care încerc să vorbesc cu voi este faptul că nu mă pot întoarce în casa aceea." Zise ea arătând cu degetul spre vina mare din spatele lor."În schimb, voi cred că ați tras ceva pe nas, am dreptate ?"

Eldin își roase unghia subțire și se plimbă încolo și în coace până o idee îi sclipi în minte.

"Droguri." țipă el deodată.

Fata începu să râdă aprobând din cap.

"Da, la asta mă refer. Pricepi cam greu, nu ?"

Eldin se concentră din nou asupra ei. Simțea ceva de la ea. Un sentiment oarecum de relaxare și amuzament.

"Ascultă, trebuie să vorbesc cu tine. Ești singura care mă poate ajuta și am nevoie ca tu să..."

"Hei, Harriet ! Greșeala mea, abia acum am aflat ce au făcut tâmpiții ăia !" strigă o altă ființă umană, întrerupându-l pe Eldin.

Naomi îl apucă de cot și îl trase rapid după ea până după un soi de arbore. Blonda care acum avea și un nume, Harriet, se uită ciudat la ei.

"Știți că vă văd, nu-i așa ?" ridică ea din sprânceană.

Eldin gesticulă în toate modurile posibile să tacă din gură. Nu știa de ce, dar Harriet îl ascultă.

"Vin imediat !" strigă ea, apoi cealaltă fată se îndepărtă și mai mult.

Harriet își trecu mâna prin păr și porni enervată spre copacul după care se ascundeau Eldin și Naomi. Îi trase pe amândoi de acolo și îi repezi.

"Zi mai repede ce ai de zis și încetează să te comporți ca un țicnit."

Eldin își strânse buzele.

"Sunt adelphos-ul tău. Nu simți vreo legătură specială cu mine ? Nu simți că sunt fratele tău ? Mai mult decât fratele rău ? Nu simți că mă cunoști din totdeauna ? Știu absolut totul despre tine, Harriet. Lasă-mi doar câteva zile și îți voi explica totul."

Harriet se uita acum la el de parcă chiar era un nebun.

"Da, păi, nu am câteva zile. Mâine mă întorc în Orlando. Adică în Florida. Departe de aici. Și tu ești clar drogat, așa că lasă-mă în pace."

Trecu pe lângă el și se îndreptă spre gardul din fața casei lui Jason. Când puse piciorul pe una dintre bare, Eldin o atinse pe umăr.

Era prima dată când a simțit ca un mic șoc electric trecându-i prin fiecare venă a corpului. O mai atinse, dar îi atinse părul. Niciodată piele pe piele.