ADELPHOS : Dropas and Zetas

Capitolul 2

Harriet era sigură că luase o decizie proastă. Era pe cală să aterizeze în Texas. Avionul privat al familiei Langdon avea o capacitate de patruzeci de persoane. Făcea parte dintr-un grup format numai cu jucători de rugby, majorete și alte figuri populare din școală. Se gândea că dacă nici măcar Jorge, un tocilar destul de popular din cauza unui incident cu Jason, nu o băga în seamă, cum avea să fie observată de Jason ? Își dădea totuși interesul să nu fie observată prntre restul adolescenților care se plimbau de colo-colo cu pahare de plastic în mână. Nu fusese invitată, dar Cece o asigurase că Jason primea pe toată lumea care era dornică să se distreze. Harriet știa destule despre el, ba din articolele scrise în revista școlii, ba din bârfe sau speculații, oricum, era sigură că vila lui din Dallas avea să arate ca un castel cu o piscină imensă și o curte interioară impresionantă. Nu se gândise la un singur lucru : unde avea să doarmă ? Doar nu era posibil ca vila aceea să aibă patruzeci de dormitoare pentru fiecare dintre ei.

"Aici căpitanul de bord. Vă rugăm să luați loc și să vă cuplați centurile. Vom ateriza."

Harriet nu făcu altceva decât să își îmreuneze cele două părți ale centurei de siguranță și să se sprijine de spătarul scaunului ei. Cece sosi din nou lângă ea, așezându-se și făcând același lucru.

"Ghici ce ! Tocmai a vorbit Jason despre tine !"

Harriet se întoarse în scaun roșind și se uită la Cece.

"Poftim ? Ai vorbit cu Jason ?"

Cece aprobă din cap zâmbind.

"A zis că e ciudat că stai atât de izolată. A mai zis că te-a văzut prin școală și a așteptat să te duci să-i vorbești, dar crede că ai vreun fel de boală și că ești antisocială."

Harriet mări ochii. Pe de-o parte era șocată că Jason știa că există, iar pe de altă parte era nervoasă fiindcă o crezuse antisocială doar pentru că nu voia să fie ca restul fetelor înnebunite până și după o sticlă din care a băut el.

Avionul scăzu în altitudine și începu să se încline în față. Harriet apucă mânerele scaunului și respiră adânc și calm.

***

"O să murim. O să murim și nu o să pot să-mi numesc primul copil Buford." urla Eldin strângând cu putere toate centurile ce-l țineau prins de scaunul special de la bordul rachetei. Tot trupul lui se zguduia odată cu întreaga cabină de pilotaj. Naomi părea oarecum calmă, vorbind singură despre ce butoane trebuia să apese și ce trebuia să facă.

"Voi activa panourile reflectorizante astfel încât să nu fie observată ditamai racheta aterizând pe pământ." zise ea în microfon, iar Eldin o auzi în cască.

Din momentul în care au intrat în atmosferă, se zguduiau în sus și în jos. Decolarea a fost mult mai simplă. Marile clădiri ale Americii începeau să se distingă pe radarele de la bord.

"Acum ori niciodată." oftă Naomi trăgând cu putere de mânerele atașate de bord și strângându-și ochii.

***

"Impresionant." înclină capul Cece spre imensa vilă din fața ei. Își căra în spate rucsacul cu câteva haine și niște senvișuri. Înaintă lăsând-o pe Harriet în urmă. Ei încă nu-i venea să creadă că se afla la casa de vacanță a lui Jason Langdon și că urma să ia parte la una dintre petrecerile lui private. Merse pe aleea pavată. Era înconjurată de niște copaci înalți ce țineau umbră. Toată curtea era impresionantă, cu stâlpi de lumină, bănci și mese, un foișor cu un grătar mare înăuntru și o mică parcare acoperită pentru jeep-ul vechi al părinților lui Jason. Porțile înalți s-au închis imediat ce au intrat cu toții în curte. Harriet urcă scările vilei și intră pe ușa lăsată între deschisă. Deja ceilalți se fâțâiau prin casă mutând obiecte sau doar privindu-le.