Vorbește cu mine - PUBLICATĂ

5. O pietricică

5. O pietricică

       Bex

         O pietricică!

         Auzi, i-a sărit o pietricică pe parbriz şi s-a spart. Pentru că un parbriz se sparge atunci când sare pe el o pietricică.

         — Îți bați joc de mine? o întreb aproape scoasă din minți.

         Hailey clatină din cap. Ne uităm amândouă la dezastrul pe care l-a lăsat în urma ei pietricica.

         — Oricum, e rândul tău să plăteşti pentru reparație. Eu am plătit data trecută.

         Reparație? Ea are impresia că cineva ar putea să repare parbrizul? Ma întreb dacă nu cumva pe parcursul celor şaptesprezece ani, am considerat-o pe Hailey mai inteligentă decât este în realitate.

         Să repare. Auzi la ea. Îmi dau ochii peste cap. Ultima dată a plătit pentru înlocuirea unui cauciuc, pe care de altfel tot ea a fost cea care l-a spart. Nici în ziua de azi nu am aflat cum a reuşit.

         Ca să reducă cheltuielile, mama a hotărât ca eu şi Hailey să împărțim maşina. Fiecare o foloseşte câte o săptămână, dar o va pune la dispoziția celeilalte dacă apare vreo urgență. De asemenea, plătim cu rândul pentru reparații. Astea sunt regulile mamei. Iar eu acum sunt lefteră, pentru că anul ăsta nu m-am apucat încă să dau meditații și nici nu lucrez. Ceea ce mama nu ştie, este că la Hailey urgența include deplasarea până la Mall ca să mănânce înghețată, şi că eu nu am stricat maşina niciodată. Niciodată. Nici măcar nu am vărsat ceva în interior.

         Dar asta nu contează. Ceea ce contează e că pe parbriz a sărit o pietricică. Nu e nevoie să ma aşez la volan ca să îmi sau seama că vizibilitatea e zero. Nulă. Habar n-am ce o să fac. În mod normal l-aş suna pe Emiah, pentru că el cunoaşte un tip care cunoaşte alt tip, care ştie pe cineva care ar putea să înlocuiască parbrizul şi să înțeleagă că nu pot plăti decât peste o lună. Dar nu am mai vorbit cu Emiah de o săptămână, de când l-am întrebat care e problema lui cu Blake şi a sărit ca ars. Aşa că nu pot să îl sun pe Emiah şi să îi spun că a sărit o pietricică pe parbriz.

         — N-am bani, ridic indiferentă din umeri.

         — Asta nu e problema mea, se strâmbă Hailey.

         — Ba e. N-am bani, nu schimbăm parbrizul. Ceea ce înseamnă că te duci la Mall pe jos.

         Fața i se schimonoseşte de parcă i-am spus că se ascunde un criminal în serie la ea sub pat. Încerc să nu izbucnesc în râs.

         — Uite cum facem, îi zic în cele din urmă. Punem banii amândouă.

         Clatină din cap.

         — Ştii, Hailey, îi zic în timp ce îmi scot telefonul din buzunar. Asta e casa noastră în timpul şi după petrecerea fantastică pe care ai dat-o săptămâna trecută, îi zic în timp ce intru in galerie ca să îi arăt pozele. Şi aici eşti tu, pe jumătate goală... Și ăla e... un tip? Da. Așa se pare. Ce crezi ca o să zică mama?

         O să sufere un atac de cord dacă vede pozele, iar Hailey nu e chiar atât de proastă încât să nu îşi dea seama. Se întinde după telefon, dar reuşesc să îl bag în buzunar la timp. Începe să dea din picioare, nervoasă.

         — Eşti malefică! țipă la mine.

         — Zi mersi că nu te pun să plăteşti doar tu pentru un parbriz nou.