Infinity || Larry Stylinson ||

Chapter 7

- din capitolul anterior-
Buzele ni se unesc intr-un sarut usor . Ma indepartez cand raman fara aer si imi pun mana pe buze uimit.
"-Asta nu trebuia sa se intample " spune luandu-si lucrurile si fugind .

-capitol actual-

Harry's P.O.V.

Nu am simtit nimic. Absolut nimic la sarutul ala. Si ea mi-a cam dezvirginat buzele. A fost prima oara cand cineva m-a sarutat.

Ce ar trebui sa fac acum?! Sunt un prost. Nu trebuia sa las sa se intample asta. Ies din camera si cobor jos, luandu-mi jacheta, incaltandu-ma. Merg spre statia de autobuz si astept. Imi scot telefonul si castile din buzunar, ratacindu-ma in playlist-ul meu de o mie si ceva de melodii. Muzica si arta sunt viata mea. Nu pot sa aleg intre ele. Ma asez pe banca de langa mine si astept sa vine autobuzul. Stau si ma gandesc la tot ce s-a intamplat in ultima ora. Sarutul si toate chestiile. Nu cred ca ar putea sa ma inteleaga cineva vreodata. Bine, mai putin Cara dar situatia in care suntem acum nu e foarte buna. Vad autobuzul venind asa ca ma ridic, scotandu-mi abonamentul din buzunar. Urc prin fata si arat legitimatia soferului, asezandu-ma pe locul din spatele autobuzului. Imi sprijin capul de geamul autobuzului, privind imprejurimile cunoscute. Telefonul vibreaza usor in buzunar. Un mesaj de la un numar nesalvat. Ooo-key. Trec usor cu degetul peste displayul telefonului, tastand codul de blocare al telefonului, incepand sa citesc.

"Ai grija la semnele ce ti le dau. Timpul se scurge... Tic-tac-tic-tac bum. I-ati adio." pupilele mele se dilateaza la citirea acesto cuvinte. Ce naiba e cu asta. Fiorii imi strabat sirea spinarii si simt cum stomacul mi se intoarce pe dos. Tot ce aud este sunetul geamurilor sparte si vad cum autobuzul se rastoarna. In rest, totul negru.

__________________________________________________________________

Deschid ochii usor, incercand sa disting ceva in bezna care este in camera. Unde sunt? Ce naiba s-a intamplat? Incerc sa ma ridic, dar sunt legat. Ce dracu se intampla?

"-Ajutoor!" strig, auzind niste chei si pasi.

"-Sunt aici! Ajutorr!" Strig din toate puterile, gâtul usturandu-mă la un moment dat. Descuietoarea se aude, lumina intrând in camera mica. Imi mijesc ochii la impactul cu lumina. Clipesc de cateva ori si incerc sa-mi dau seama cine este persoana care stă la mai putin de cinci metri de mine. Il recunosc. Este tipul ala Leon, sau cum il cheamă. Unul din prietenii lui Louis. "- Ce dracului cauti aici, idiotule ! " ii scuip cuvintele, el strâmbandu-se.
"- Zii mersi ca esti aici. Zayn voia sa te ducem la depozit si daca nu eram eu, e posibil ca acum tu sa fi murit din cauza hipotermiei. Cu placere. "
Spune dezlegandu-mi mâinile.
"- Haide. " sopteste, urcând pe scările ce duc spre usa.
Il urmez, frecandu-mi mâinile din cauza ca au fost strânse prea tare.
Iesim de la subsol sau orice ar fi si camera aia, traversand coridorul lung.

I'm outtt
Rose xx
Rainbow iz hir