I'm more bad than you. [Sasusaku]

Te urasc!

Sakura pov.

Unde sunt? Ce se intampla? De ce nu pot vedea nimic? Argh... ma doare capu ingrozitor... Ce dracu se petrece? De ce imi este asa frig? Incep sa imi aduc aminte de chestia aia, si spun chestia aia doar pentru simplu fapt ca nu stiu cand s-a intamplat sau daca este zi sau daca a trecut macar o zii. Oare cat am fost inconstienta? Incerc sa ma misc dar ceva ma tine in loc. Incep sa ma zbat dar simt cum am legate mainile cu o sfoara groasa ce imi freaca incheieturile pana la sange. Mi-am miscat si corpul si se aude rasunand lantul ala care era in jurul trupului meu, asa de rau si cu durerea mea de cap, am zis ca urlu. Noroc ca sunt rezistenta la durere. Oricine ma rapit stie asta, mai ales daca sunt din alte benzi. Incep sa tip si sa urlu si dintr-o data aud o voce.

- Hmm... frumoasa adormita s-a trezit... Draga porti droguri foarte puternice la tine. imi spune vocea care cred ca era a lui Sasuke.

- Sas'ke... Am crezut ca esti mort... trebuia sa ma astept de la tine. Si tu la fel ca mine esti foarte rezistent la durere. ii spun cu un zambet siret pe fata.

- Mda... doar ca noi doi nu suntem la fel. Eu nu ti-as fi ranit familia daca am ura pe tine. imi spune pe un ton trist.

- Poti sa o ranesti. Poti sa o omori. Singura mea familie este tata si vreau sa scap de voi ca sa ajung la el. Nu stii prin ce chinuri am trecut de-a lungul anilor cu acel bosorog. Vreau sa inchei tot sa scap sa pot sa ma trezesc dimineata si sa ma simt libera nu sa spun "O alta zii de cacat.". Tu nu intelegi. Tu ai avut toata familia alaturi, pe tine nu te-a chinuit si tactu nu a omorat-o pe ma-ta in fata ochiilor tai. urlu eu ultima parte.

- Sakura... nu ma intereseaza... asta este treaba voastra. Familia voastra. Nu te gandii ca o sa imi fie mila de tine. Cand l-ai impuscat pe tata si Itachi nu ti-a fost mila... mie de ce mi-ar fii? spune si tragand cu un pistol in mine.

- Daca nu este treaba ta atunci nu te mai baga in problemele noastre familiale si dispari din viata noastra. spun aproape urland.

Si spun ca e pistol pentru ca mi-am simtit pielea sfasiata de un glont. Stiu durerea unui glont si ustura si doare in acelasi timp. Strang din dinti si nu spun nimic. Simt cum se apropie de mine si imi da banda sau batista aia de la ochii... dracu' stie ce este. Ma uit la el.. la ochii lui... la fata lui si vad cat de mult ma uraste. Nu stiu de ce, dar ma doare... Imi las capul in jos si ii spun ca vor venii dupa mine.

- Gasca ta? Imi pare rau dar nu v-a venii nimeni, ei te urasc enorm si nu stiau cum sa scape de tine mai repede. imi spune cu un zambet malefic pe chip.

Poate ca este adevarat. Eu totdeauna am fost un ghimpe-n coaste. Mai ales pentru ei. Ridic capul si ma uit la el.

- Si acum ce? O sa ma torturezi sau o sa stam si o sa vorbim pana cand mor de plictiseala? ii spun mai mult in scarba.

Incheieturile ma dureau si asteptam sa imi faca orice. Ma uit la el care radea in hohote si dupa cu o privire nebuna se uita la mine si imi arata un bici si un burghiu. Mi-a spus sa aleg unul dintre ele si eu doar l-am scuipat intre ochii. Vazand treaba asta el a lasat biciul jos si a inceput cu burghiul sa imi faca o gaura in piciorul stang. Am strans din dinti de durere si fara sa vreau m-am uitat la picior. Dare de sange curgeau pe el si eu strange-am si mai tare din dinti. Ma uit la el cu o privire plina de ura.

- Sii? spun gafaind. Acum ce? O sa o chemi si pe ma-ta si pe fractu sau tactu sa ma chinuie? oh, am uitat. Tactu si fractu sunt mortiii. rad eu isteric. Oricat mai chinui tu pe mine, ei nu vor reinvia. ii spun uitandu-ma la el care pana acum cateva secunde era nervos dar acum putin mai calm.

- Hmpf... Crezi ca Itachi este mort? ma intreaba el eu dand din cap in semn de "da". Ei bine nu este... A avut noroc cu mama, Geniule.

Ma uitam la el nervoasa si nu chiar nu intelegeam ce se intampla insa nu imi pot lasa garda jos ca la pestera. Deja ma nenorocit odata. Ai mei nu stiu unde sunt. Ma uit in jur si vad ca este o incapere facuta din caramida si avea pe fiecare perete instrumente de tortura. Avea ciocane, burghie de la mici la mare, fierastraie, gloante arme de diferite marimi, ace, arcuri si sagetii si tot felul de chestii de tortura. Mai am vazut si o masuta pe rotii care purta o tava de aluminiu cu bisturiu, foarfece si tot felul de prostii. Mai incolo era o usa intunecata si nu prea vad bine. Ma uit la el si imi spune ca se duce pana sus ca cica uitase ceva. Mi-am lasat capul in jos si ma gandesc la o tactica de evadare. Sigur ei o sa incerce sa ma gaseasca. Ia stai... Oare mi-a luat telefonul din buzunarul din spate. Stiu ca suna ciudat... dar eu il tin in spatele blugilor sau ca acum pantalonilor. Sunt imbracata intr-o pereche de pantalonii negri cu tur, un tricou negru cu "Ca sa moara ciorili" scris cu galben si un hanorac negru cu o pereche de tenesi albii cu scris negru. Imi scot telefonul inca fiind cu mainile legate, bag codul si dau drumul la localizator. Dupa dau la contacte si sun pe ultima persoana cu care am vorbit. Slava domnului era Hinata. Insa nu raspundea la blestematul acela de telefon, asa ca ma gandesc cum sa scap. Masa era aproape asa ca ma ridic pe varfuri si incep sa sar pana la masa. De acolo iau un bisturiu si incep sa imi dai sfoara de la maini. Deci ca sa intelegeti. La maini si la picioare eram legata cu o sfoara groasa iar la piept eram legata cu lanturi. Si am inceput sa tai si tot sa tai si cred ca vor mai dura inca 100 de ani la cat de groasa este sfoara. Il vad pe Sasuke cum se intoarce insotit de.... Oh doamne... Dar... era....