#4

165 9 0
                                    


     Am rămas a fi prietenul ei, nu iubitul ci prietenul ei, dar tot odată nu unul simplu. Nu era zi să nu vorbim să nu schimbăm o vorba, era totul atît de perfect, cu toate că nu era a mea și nici eu al ei, era perfect. Vorbeam non-stop si asta ne apropia tot odată mai mult și mai mult. O iubeam și am hotărît într-o zi să-i ofer un zîmbet, ceea ce merita ea, findcă cu el nu era atît de fericită după cum arăta.

    Am zis să-i ofer o floare, o floare și un ursuleț, pe care îl va strînge noaptea la piept și pe care va plînge ori de cîte ori va avea nevoie. Îl va numi oricum va dori și îl va păstra oricăt de mult ar vrea...

   Cea mai rapida metodă era livrare flori. Am trimis comanda la dansuri, acolo le-a primit. Cît era de fericită nu am habar nu am văzut dar am înțeles că foarte. I-am dăruit pentru o clipă fericirea enormă, dar a rămas în inimă pentru mai mult timp, așa mă gîndeam eu dar cine știe de fapt dacă își mai amintește de asta. Am continuat așa patru luni, prieteni unde eu o iubeam mai mult și mai mult, eram gelos din ce în ce mai tare dar ascundeam asta și mă făceam că imi e indiferent. 

    Am cunoscut două fetițe, erau de nota zele, le-am plăcut enorm de mult recunosc dar nici una din ele nu a reusit să mi-o scoată din inimă și din minte. Atunci am înțeles că nu cred că va fi posibil să o uit vreodată. Zilele treceau, și îmi păreau din ce în ce mai lungi, o vedeam cum suferă cum era rănită și mințită de el, dar nu puteam să fac nimic. Încercam să-i arăt să-i explic că astea nu sunt greșeli admise într-o relație. Ea nu mă asculta. Într-o zi a înțeles că deja greșelile lui au o limită. 

    De atunci au început comunicările noastre cînd ne sunam pe messenger, vorbeam, rîdeam, povesteam, petreceam timpul împreună într-un mod ce nea făcut să ne dăm seama, în special ea, că s-a reîndrăgostit în mine a 654678976546 oară. Eram fericit, era și ea, așa credeam cel puțin puțin așa părea să fie. Dar mă mințea atît de bine.. Și asta am înțeles mai tîrziu, copilașul meu era fericit, dar nu atît cum vroia ea, cum merita. Pe 17 decembrie avem un anișor, mă gîndeam să-i fac o surpriză să vin să ne vedem să îi zic că o iubesc enorm de mult și că ziua de mîine mi-o creează ea, doar ea.

    Totul era frumos, absolut totul..dar totul are o limită...și limita asta a ajuns și la noi pînă cînd EL a intervenit în relația noastră, iar ea i-a permis să se bage între noi.






First LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum