Ce poate fi între noi? Nimic... Nimic atît timp cît suntem departe unul de altul. Cît mă doare să-i văd împreună doar eu știu. Am ieșit din spital, nu mă simțeam bine dar am riscat să vin în Moldova, cu mașina cu părinții. Tot drumul ea mi-a fost alături, și asta din motiv că totuși eu veneam, veneam la ea, să o strîng în brațe și să o fac să înțeleagă că unica de cine am nevoie e ea. În drum spre ea ne-am certat din nou findcă am aflat că în ea exista acea doință de a fi cu Tudor, tocmai acel băiat care ne-a despărțit. Mă durea să știu că tocmai el. Mi-aș fi dorit să fie oricare altul dar nu ăsta care ne-a depărtat. De sărbători, ambuteiaj am stat aproape 12 ore în vamă, am ieșit la orele 15:00. Situația era proastă. Dacă veneam în oraș pentru a mă vedea cu Nadiușa mama și soțul ei nu mai aveau rută ca să plece în sat, dacă veneam în oraș apoi ei să meargă la țară cu mașina nu aveam unde să petrec eu anul nou, fiind doar singur în oraș, dacă mergeam la țară nu aveam rută înapoi, doar decît cu mașina. Atunci am hotărît sau mai bine zis am fost nevoit să merg în sat cu ai mei. Am ajuns am descărcat mașina, buneii pregăteau masa. Mama s-a alăturat lor.
- Mama eu merg înapoi în oraș. Trebuie să ajung azi acolo.
- Nu nu mergi nicăieri. Ai fost operat, drumul a fost lung trebuie acum să te odihnești.
- Mamă te rog, nu sunt obosit am dormit în mașină sunt bine.
- Alex în drum ți-a fost rău, stai naibii și te odihnește lasă o să reușești să mergi în oraș.
Nu eram mulțumit, eram obligat să mă vad azi cu ea, anume azi i-am promis că am să-i fiu alături. Fiind conștient de faptul că mașina îmi aparține am luat cheile și am ieșit. Soțul mamei, care îl urasc, ne urîm de fapt, m-a văzut a venit din urma mea și a deschis ușa.
- Fuori dalla macchina. (Ieși din mașină.)
- No. (Nu)
- Non si sente quello che sto dicendo? (Tu nu auzi ce vorbesc?)
- Qual è il tuo problema? La mia macchina, la mia vita, le mie decisioni. Lasci mi in pace.(Care-i treaba ta? Mașina mea, viața mea, deciziile mele. Dă-mi pace.)
În momentul ăla, cum stăteam așezat deja la volan, el m-a apucat de braț și ma tras afară brusc. Am avut o mică înțepătură la inimă din cauza brutalității, dar am tăcut, l-am privit cu ură. Atunci el a închis ușa, am vrut să mă îndrept, să mă întorc către el și am mai primit o lovitură în piept, m-am întors și deja simțeam că nu e în regulă ceva cu mine, simțeam că fața mea e plină de ceva, am început să sîngerez, scuipam sînge și fața îmi era acoperită în sînge din cauza scurgerii din nări. Nu ma durut lovitura lui dar reacția mamei.
- Ce stai acolo aplecat am zis să mergi să te culci.
Am ridicat capul și privindu-mi fața în sînge îmi zice:
- Și ce stai jos? mergi spalate și pregăteștete acuș la masă.
M-am spalat m-am privit în oglindă și am jurat că oricum nu au să-mi fie copiii, nu voi permite nimănui să-i lovească. Am mers în pat, m-am culat asta am făcut. Nu am sărbtorit nimic. Doar am dormit.
A doua zi era una obișnuită nici o rută nu mergea, cu ai mei nu vorbeam nimic nu am mincat nici nu mă simțeam bine. Atunci am primit acea lovitură care deja e cunoscută dar a durut din nou mai tare. Ea a pus punct între noi definitiv. Atunci mi-am dat seama că dacă nu merg la ea o voi pierde definitiv. Rutele nu mergeau mașina nu o puteam lua nu-mi rămînea decît să merg a doua zi la rută. Am așteptat, am aflat ce o sa facă ea mîine unde o să fie și am plecat. Am mers cu gîndul că o să ne vedem, o să mă strîngă în brațe și îmi va spune că i-a fost dor, dar niciodată cu gîndul că o voi vedea alături de el, stînd aproape îmbrățișați rîzînd și simținduse bine cu el. Atunci am rîs, rîdeam ironic și nu înțelegeam pentru ce am venit de fapt? Ca să văd asta ? Am plecat, am mers cît mai departe de ea, o uram în clipa aia, că nici macăr o zi n-a trecut dar deja era lîngă el.
Am mers acasă, am stat cu vechii amici, vorbeau rîdeau și glumeau dar eu unicul lucru la care mî gîndeam era imaginea asta, ea și el, ea și el, ea și el, ea și el... A doua zi a fost magică. De ce? Findcă am înțeles că totuși ea mă iubește și are nevoie de mine alături de ea.
Atunci am înțeles acest lucru că oricît de mult nu ne-am iubi, noi nu o să fim împreună atîta timp cît suntem departe unul de altul. Doar cînd o să fim aproape o să o pot ține de mînă și voi putea spune cu mîndrie că ea e copilașul meu iubit.
