Am plecat în Italia, înapoi, drumul îmi părea atît de scurt, chiar am ajuns mai repede ca venirea. În drum spre casă nu am schimbat nici măcar o vorbă cu ai mei. Am ajuns, m-am pus în pat și am vrut să-i scriu un mesaj că am ajuns, că totul e ok. Am intrat în facebook, am deschis mesajele și am simțit o altă lovitură care nu aș putea să o descriu. M-a blocat, asta mi-a dat de înțeles că nu vrea nici măcar să mai comunicăm ca simpli prieteni. Am găsit alte metode să-i scriu, să dau de ea, dar răspunsul ei a fost negativ. Era deja seara tîrziu, dar ea mai apărea online din cînd în cînd. Chiar și atunci cînd ne certam așteptam să iasă ea offline, pentru a mă asigura că doarme să mă pot culca deja și eu. Era deja început la 04:00 dimineața dar eu nu dormeam, stăteam cu chatul ei deschis și trimiteam din cînd în cînd cîte un mesaj sperînd că poate m-a deblocat. Așa au trecut două zile. credeam că o iau razna fără să știu ce face unde este dacă s-a îmbrăcat bine azi sau dacă a dormit bine. Am început să caut metode de a o convinge să îmi vorbească din nou. Știam că își dorește asta dar mîndria ei e prea mare decît ceea ce simte. I-am scris atunci um mesaj rugînd-o să mă deblocheze, să o întreb în legătură cu un joc, ce pas să fac. Ea m-a deblocat, am facut screen la joacă și îi trimit ei.
- Ai putea să-mi zici ce pas să fac aici ? Te rog...
- Vezi al treilea rînd în jos, este portocalie, dacă o spargi o să cadă violetă și o să faci una mare.
Candy crush, nu am înțeles această joacă nici pînă acum, dar mă joc, findcă în momentul ăla acest joc era sursa principală de a o face să vorbească cu mine.
- Mersi... Un mod stupid de a scoate vre-un cuvînt din tine, dar măcar așa decît deloc.
A citit mesajul și nici nu a răspuns. Nu m-a deranjat chestia asta atît timp cît nu m-a pus iarăși în blok. Desigur aș fi preferat să primesc în schimb și eu un mesaj cu "Și eu am vrut să vorbim" dar am înțeles că era prea de tot ceea la ce speram eu. Mi-am pus un film să privesc, și l-am recomandat și ei sperînd că o să vrea să-l privim împreună cum o făceam acum cîteva zile în urmă.
- Blin, dacă încep să mă uit, iar nu voi dormi noaptea.
- Aaaa nici o problemă, e și te culcă. Scuze.
- Dar nu mii somn, nu pot dormi noaptea. Deja două nopți mă culc la șapte dimineața și văd că azi tot așa.
Eram fericit, findcă de două zile de cînd nu mai vorbeam ea nu mai avea somn, deci eu eram motivul insomniei ei.
- Ce coincidență, eu nici nu simt oboseala de la drum.
Nu mi-a mai răspuns nimic, dar eu speram că seara asta încă un mesaj voi scoate din partea ei. Am ochit o secvență din film, și îi zic:
- Așa secvență mai banală în film nu am văzut. Ea are cancer, pe patul de moarte, dar el o fute în spital?
- Dragoste!
- Nu există dragoste. I-am răspuns atunci chiar ceea ce simțeam la moment.
- Mă faci să rîd. Mi-a răspuns ea exact în clipa aia.
- Așa cred eu, deja tu ai părerile tale.
- Nu crezi tu așa.
Ce? De unde știe ea ce cred eu și ce simt? Nu i-am zis nimic doar, nu i-am fătut declarații de dragoste, de două zile nu i-am mai zis "Te iubesc", de unde ar ști ea ce cred eu?
- Nici să te mint nu pot... I-am răspuns sincer sperînd că vom redeschide din nou o mică șansă de a o face să înțeleagă că am nevoie de ea.
- Dacă dragostea nu există, ce a fost între noi?
- Ceva ce nu am să uit niciodată...
- Dragostea nu se uită!
- Știu...
A fost o mică descuție în care am inclus un simplu cuvînt dragoste, nici măcar nu am vorbit despre noi, am vorbit la general despre dragoste, dar m-a făcut să mă doară din nou, m-a făcut să-mi fie dor de ea, de ceea ce a fost, de noi.
- Mă culc eu, încerc să adorm... Noapte bună. Îmi vine mesajul ei în scurt timp după această discuție aprinsă, cel puțin pentru mine.
- Dacă nu poți adormi, eu am să fiu aici.
- Bine.
Și știam că nu o să adoarmă, sau da. Cel puțin eu nu findcă dorul ce-l simțeam atunci era nebun.
- Noapte buna... Te iubesc... Stiu... Si tu tot...
I-am scris sperînd că voi primi înapoi un mesaj "Și eu te iubesc Alex". Trezeștete, visezi la sigur, nu va zicea ea asta. Priveam filmul și mă gîndeam la ea, la noi la ceea ce a fost la ceea ce va fi findcă nu acum dar noi o să fim împreună oricum, o să pot să îi mai zic încă odată că o iubesc și că... Gîndurile mele au fost întrerupte de mesajul ei.
- Culcăte.
- Dacă nu mă culc eu nu poți adormi tu?
- După cum vezi...
- Același lucru și eu. Așteptam să ai măcar aproape o oră de cînd ești offline ca să mă asigur că dormi, apoi să mă culc și eu.
- Hai culcăte.
- Culcăte tu, apoi eu. Promit...
- Eu mă culc, dar culcăte și tu. Acum.
Era atît de dulce cînd mă ruga să mă culc, la sigur nu adormeam dar eram nevoit să mă culc doar pentru a adormi ea.
- Amindoi odată?
- Da...
- Bine. Noapte bună, somn ușor.
- Noapte bună...
- Acum ieși off.
- Am ieșit.
- Și eu.
Am dormit bine recunosc, am visat-o și m-am trezit dimineața cu gîndul că îi voi spune ceea ce am visat cînd deodată observ că stau din nou în blok... De ce? De ce dacă îți lipsesc de ce nu mă leși să-ți fiu alături? De ce?...
