El & Ea

Prima zi in Germania

Dupa vreo doua zile de mers cu masina, au ajuns la destinatie. Vila familiei Luizei era gigantica. "De ce e asa de mare daca vin doar o data pe an aici si sunt doar trei?!" se intreba Dani de cum vazu vila frumoasa si vintage.
O batrana micuta, simpatica si plina de viata deschise usa cu o tava de brajituri calde in maini. Luiza ii sari in brate batranei si ii spuse:
-Oh, buni!!! Mi-a fost asa de dor de tine!!
"E bunica ei? Dar nu seamana cu Luiza niciun pic. "isi spuse Dani.
-Si mie mi-a fost dor de tine, copila mea! spuse batrana pupand-o pe frunte pe Luiza. Haideti inauntru! continua ea.
Tatal Luizei lua geamantanele greoie, iar mama ei pe cele mai usoare. Copiii intrara in casa. Dani inspecta curios casa. Era frumoasa...si ingrijita. Luiza se bucura ca un copil ca era din nou "acasa". Irina era neimprsionata. I se parea draguta casa, dar nu "wow".
In mijlocul bucatariei era o masa de stejar cu 6 scaune in jurul ei pe fiecare scaun era cate un cadou, in afara de unul- al batranei. Pe scaunele pregatite pentru Dani si Irina erau cate 10 $.
-Sper sa va placa cadourile. Cat despre noii copii, n-am stiut ce sa le iau si m-am gandit ca le-ar placea sa isi ia iei singuri ceva. spuse batrana.
-O, Nana! Nu trebuia. Multumim din inima. Ne ducem sa despachetam, se adresa mama Luizei doamnei in varsta.
-Bine, aproba aceasta.
Dani o urma pe Luiza. Camera lor era la etaj, iar cea a parintilor era jos, langa sufragerie.
Cand au ajuns in camera, Dani ii spuse Luizei:
-Frumoasa camera!
-Mersi! Dar oricat de frumoasa ar fi si oricat de frumos ar fi si patul, nu vei dormi si tu in el. zise ironic Luiza.
-Ha! Nici nu ma gandeam. Dar cine e doamna care ne-a primit?
-E doamna Crubell. Parintii mei ii zic "Nana", iar eu "buni".
-Deci e bunica ta...
-Nu. Pai...Doamna Crubell a fost vecina noastra pana acum cativa ani, cand fiul ei a dat-o afara din casa. Ne-am gandit s-o ajutam si i-am construit o camera aici. Acum s-a mutat definiv aici si ea plateste facturile sau impozitele...Si eu ii zic "buni" pentru ca e ca o bunica pentru mine.
-Am inteles.
Luiza se schimba "de casa" cu un tricou alb pe care scria "Rock it!" si niste blugi. Luiza iubea rock-ul, desi aliura englezeasca pe care o mostenise de la tatal sau spunea mai degraba ca e o fetita super-cuminte care nu iese din casa decat pana la scoala si inapoi si asculta numai muzica clasica. Dar ea nu era asa. Purta de regula fuste negre foarte scurte la care asorta cu niste sosete gri / nerge pana la genunchi si niste ghete negre (de regula cu toc). In partea de sus a corpului, purta tricori albe pe care scria "Metalica" sau "Nirvana" si o camasa in carouri pe nu o incheia. Pe cap purta ori bandane ori benite. Luiza asculta "Metalica", "Nirvana", "Maroon 5", Pink si multi altii.
Dupa cum spuneam, Luiza se schimba si coborî la masa. Acelasi ritual il facura toti cei prezenti in casa.
Pe masa erau mancaruri diverse...de la hamburger la creveti, de la pizza la friptura, de la paste la carnati (si lista continua).
Dupa ce toti manacara, fiecare se duse in camera lui. Parintii insa, mai zaboveau un pic la televizor.
Dani si Luiza urcara scarile pana in camera lor. Luiza se tranti in pat si isi inchise ochii, dar nu dormea. Dani era in patul lui si se uita la tavan. Dupa cateva minute de tacere, Dani o intreba pe Luiza:
-De ce ma placi?
-De parca nu ai stii...raspunse fata.
Luiza avea raspunsuri pentru orice.
-Dar chiar nu stiu. facu pe prostul Dani.
-Chiar vrei sa uzi de ce te plac, nu? intreba Luiza.
-Da.
-Dar de unde stii ca te plac? Poate nu te plac...
-Nu ma placi?
-Nu.
Luiza astepta un monet si continua...
-Nu te plac. Am nevoie de tine. Pentru ca ai devenit parte din mine. Pentru ca viata mea era mai anosta inainte sa apari tu. Pentru ca esti frumos si destept si ma faci sa ma simt speciala.
Dani rosi. Erau cele mai frumoase lucruri le spuse vreodata de cineva la adresa lui.
-Tu ma placi? intreba Luiza.
-Nu. Nu pot sa traiesc fara tine. Ideea de a ne desparti mi se pare la fel de buna ca ideea de a calatori pe luna fara oxigen.
Luiza rase putin. Stinse lumina si se baga sub plamuma. Nu mai avea chef nici sa se schimbe in pijamale si ideea ca Dani sa o vada din nou in chiloti nu ii suradea prea mult.
-Noapte buna!
-Noapte buna, draga mea!
-Termina, Eminescu!