El & Ea

"Prietene?" "Prietene."

Mara nu mai veni intreaga saptamana la liceu. Insa luni isi facu aparitia. Fața ii era palida, parul ravasit si ochii ii erau plini de cearcane de parca nu mai dormise ANI intregi.

Luiza fugi la ea de cum intra in clasa si o lua strans in brate. Mara nu se opuse. Kira veni si ea, dar nu parea prea vioaie. O trase pe Mara din bratele Luizei, o apuca de mana si ii spuse cu un glas pierit:

-Imi pare rau...

Mara zambi si mima din buze ca e totul e "OKAY". Apoi o imbratisa pe Kira. Glasul ii reveni si spuse:

-Kira...

-Da, Mara.

-Te rog sa nu mai faci asta niciodata.

-Iti promit asta.

Kira incepu sa planga...Mara nu era ca restul. Era unica. Cel putin petru ea. Ea facea ca totul sa para emotionant. Fiecare cuvant trist al ei era atat de patrunzator pentru Kira incat uneori pufnea in ras ori in plans...Mara era speciala si NIMENI nu o poate inlocui. Mara ierta si NU era absurda. Nici penibila in ceea ce facea. Era demna. Era ca Napoleon. Lupta demn si castiga. Castiga mereu in fața Kirei. Dupa cateva minute vocea Kirei rasuna in urechile Marei:

-Prietene?

-Prietene.

-Acum fa ceva cu parul asta, fato! Zici ca ti-ai bagat degetele in priza.

Kira si Mara au ras. Dani si Luiza priveau de la diatanta. Cele doua prietene aveau NEVOIE de timp impreuna...de MULT timp impreuna.