Podul era acelasi dintodeauna: plin de panze de paianjen si intuneric,cele doua lucruri ce imi dau fiori.Poate asta e motivul pentru care mama imi interzice sa urc aici sau poate ca nu.Bajbaiam prin intuneric incercand sa gasesc intrerupatorul si sa luminez bezna ce imi acoperea ochii.Cand insfarsit l-am gasit am luminat intreaga camera.Cu lumina aprinsa nu parea chiar atat de infricosator.Podeaua era prafuita,semn ca nimeni nu a mai urcat aici de cand am venit ultima oara cand aveam 9 ani.Nu intelegeam de ce paseam incet incercand sa nu fac zgomot din moment ce nu era nimeni in casa,poate din obisnuinta.In jurul meu erau doar cutii de carton prafuite.Din curiozitate m-am apropiat de una dintre ele si am deschiso.Era plina cu fotografii.Am ridicat una dintre ele.In ea erau doi adolescenti:o fata si un baiat,ce pareau fericiti,ea era in carca lui,iar el o saruta pe obraz.Fara nicio ezitare am realizat ca fata aceasta este mama ceea ce ma facea sa ma intreb daca baiatul era tata.Nu l-am vazut niciodata pe tata decat in fotografia din portofelul mamei,el a murit cand eu eram foarte mica,iar de atunci mama nu mai este aceeasi,cel putin asta mi-a spus bunica.Am intors fotografia pe spate iar cuvintele: Sper ca fetita nostra sa aiba angelicul tau zambet,cu drag George! imi sarira in ochii.Acum nu mai era niciun dubiu ca cel din poza era tata.Incercand sa iau o alta poza am darmat cutia(e ceva normal pentru mine sa stric totul) dar am observat ca sub mormanul de poze si scrisori era o carte ciudata.Copertile de piele cenusii pareau zgariate si rupte.Un desen ciudat aurit imi atrase atentia.Nu semana cu nici-o carte pe care am citit-o.In momentul in care am atins-o becul se stinse,iar un fior rece ma invalui.Geamurile se deschisera dintr-o data,un vant puternic ridicand totul in jurul meu formand un vartej,iar o rasuflare rece si zgomotoasa imi atingea ceafa.
*Ceva se intampla.Stateam in pat incercand sa imi testez "darurile" cand un fior rece imi strabatu spinare.Mi-am luat un tricou pe mine si am coborat la subsol.Am intrat in camera si m-am dus in fata oglinzii asteptand ca El sa imi dea un semn.Dintr-o data refexia mea disparu,astfel desi stateam in fata oglinzii,nu ma puteam vedea.
-E timpul,fiul meu!Stii ce ai de facut!! spuse o voce ragusita ce venea din oglinda.
SPER CA VA PLACE POVESTEA MEA.ASTA ESTE DOAR INCEPUTUL,PE PARCURS VETI INTELEGE MAI MULTE.DACA AM GRESIT CEVA VA ROG CORECTATI-MA!ESTE PRIMA MEA POVESTE DE GENUL ASTA DECI NU PREA AM EXPERIENTA.
CITEȘTI
Dragoste printre vraji
Ficção AdolescenteSa cresti fara sa iti cunosti tatal este foarte frustrant,dar mai frustrant este sa afli ca unica ta mama iti ascunde un secret urias despre cine esti cu adevarat.Noroc ca nu esti singura in asta,imparti acesta nebunie cu prietenele tale bune ce sun...
