Capitolul 2

75 7 3
  • Dedicat lui Anee Schizo von Frenia
                                    

-Si ai de gand sa te duci? ma intreba Crisu in drum spre casa.

-Eu zic sa te duci,baiatul e o super bunaciune,in plus mi se pare ca te place,spuse Anne.

-In primul rand tipul e un nesimtit si in al doilea rand chiar nu mi-ar pasa daca m-ar placea.Cat despre meditatii,nu am incotro daca nu il invat macar umpic de germana o sa am probleme,le-am raspuns eu.

In drumul nostru Crisu ne povestea despre Adam,care din descrierea ei parea chiar foarte de treaba si social,exact asa cum si-l amintea de la gradinita.Ei doi fusesera doi prieteni foarte buni cand erau mici,am putea spune de nedespartit,dar cumva in gimnaziu,prietenia lor s-a rupt.Pur si simplu nu si-au mai vorbit.Usor,usor am ajuns si in fata casei mele.Le-am imbratisat pe fete si am intrat in casa.Cum imi imaginam,mama din nou era plecata,ceea ce imi dadea sansa de a explora cartea aceea.Am fugit sus pe scari,m-am schimbat si m-am aruncat cu cartea in mana pe pat.Sub copertile grose si scorturoase se ascundeau file de hartie ingalbenite si fragile,unele fiind chiar rupte.Pe prima pagina scria numele familiei mele cu niste litere de mana foarte caligrafice.Am trecut imediat la urmatoarele pagini ce erau cu mult mai interesante dar greu de inteles.Erau scrise intr-o latina amestecata cu engleza,noroc ca existau poze sau mai dregraba desene.Peste tot erau semne si inscriptii,simboluri,pentagrame.In mod normal as fi inchis cartea,dar faptul ca numele meu de familie era scris pe prima pagina ma intriga si ma facea sa imi doresc sa aflu mai multe desi totul ma inspaimanta.Din pacate timpul nu statea pe loc si ma vedeam nevoita sa imi intrerup lectura sa imi strang lucrurile si sa pornesc spre casa lui Cedric,sau mai bine spus mormantul meu.

Cum am iesit din casa nu am putut sa nu observ norii cenusii ce amenintau cerul albastru si senin insa m-am gandit ca nu o sa ma prinda ploaia pe drum.Dupa ce mi-am pus cheile in geanta mi-am scos biletul de la Cedric ca sa verific inca odata adresa.Locuia destul de departe de mine,in cealalta parte a orasului nostru.Defapt stiam chiar foarte bine locul.Cand eram mici eu si fetele obisnuiam sa mergem acolo,deorece se spunea ca,exact in casa in care el sta acum,locuise o persoana bizara,demonica s-ar putea spune,ce a murit int-un mod macabru,iar spiritul sau ar bantui inca imprejurimile.Se pare ca el nu stia aceste zvonuri.

Am pornit gandindu-ma la cum va decurge meditatia,daca voi putea sa-l invat pe acest ignorant ceva legat de germana,daca se va comporta in continuare ca un nesimtit sau daca isi va cere scuze pentru comportamentul lui ce lasa de dorit.Eram atat de absorbita de gandurile mele incat nu am observat ca vantul se intetise in jurul meu,smulgand frunzele aramii de pe frunzele copacilor,pana cand o picatura mare si rece imi atinse pielea.Am incercat sa grabesc pasul si sa ma feresc de picurile ploii ce deveneau din ce in ce mai dese cu speranta ca voi ajunge la Cedric inainte sa inceapa furtuna.Din pacate insa eram deabia la jumatatea drumului si nu aveam nici-un loc in care sa ma pot adaposti.Un tunet ma sperie si mai rau facandu-ma sa alerg prin ploaia ce deja ma domina.Nu mai eram atenta pe unde mergeam,picioarele mele intrau in toate baltile de pe trotuar,geanta se clatina grea in toate partile incetinindu-ma si mai mult.Am tinut-o asa vre-un sfert de ora,pana cand am vazut casa lui.Ajunsa in fata usii am incercat sa sun la sonerie dar aceasta era stricata,asa ca am batut cu toata forta in usa.Asteptand ca cineva sa vina mi-am dat seama cat de rau aratam.Stateam pe veranda auzind printre scartaitul leaganului din stanga mea pasi inceti si detasati coborand treptele scarii si indreptandu-se spre usa.In ultimul moment am aruncat un ochi spre reflexia mea din geam.Picaturi de ploaie se scurgeau din parul meu ciufulit si rebel ce statea in toate partile,in jurul ochiilor rimelul cursese facandu-ma sa arat ca un urs panda,rochita mea alba inflorata era lipita de trupul meu si transparenta lasand sa se vada sutienul meu dantelat.Cand usa se deschise am tresarit usor.Cedric statea rezemat de toc imbracat in niste pantaloni lungi,gri de trening si un tricou in aceesi culoare orin care ii puteai ghici formele muschilor.Avea un aer relaxat dar in acelasi timp elegant,ochii lui ma examinara din cap pana in picioare cu o spranceana ridicata.Privirea lui obraznica si patrunzatore pe care citeai ca ii place ce vede ma facea sa ma simt stanjenita,buzele lui pline se curbara intr-un ras batjocoritor dar care trada satisfactia ce o simtea.

Dragoste printre vrajiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum